Sărbătoarea Crăciunului este uitarea întristării, adormirea grijilor, podoaba bisericii, răsăritul prieteniei, Cerul pe Pământ! Aceste zile de sărbătoare sunt adevărate izvoare și comori ale mânturii, de aceea noi, creștinii, trebuie să le prăznuim cum se cuvine, prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii.
În această perioadă, Biserica are rânduite trei zile de prăznuire în cinstea Nașterii Mântuitorului: prima, cea de ieri, a fost dedicată exclusiv acestei Mari Taine, astăzi, în a doua zi este cinstită Maica Domnului iar mâine, în a treia zi îl vom prăznui pe primul martir creștin, Sfântul Arhidiacon Ștefan. Astfel, în fiecare din cele trei zile, în Biserică se oficiază Sfânta Liturghie după rânduiala specială închinată sărbătorii.
Sfântul Ioan Gură de Aur descrie marea cinste de a fi coparticipanți împreună cu cetele îngerilor la bucuria Întrupării lui Iisus Hristos, astfel: “această râvnă a voastră este vrednică de răsplată și aceasta să o aștepți de la Cel ce S-a născut astăzi, de la Hristos. El vă va răsplăti deplin, căci dragostea către această zi este cel mai mare semn de dragoste către Cel ce S-a născut astăzi”.
Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ și a viețuit între oameni, acum mai bine de două mii de ani. După cum a fost binevestit de Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil, Fecioara Maria naște în ieslea din Betleem pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Steaua din Cer vestește lumii nașterea Lui, îngerii și păstorii se bucură laolaltă înălțând cântări, iar cei trei regi magi vin să-L mărturisească și să I se închine, aducându-I în dar aur, smirnă și tămâie (după Sfinții Părinți, aurul închipuie demnitatea împărătească, tămâia pe cea preoțească, iar smirna – Patimile și moartea prin care va trece).
