Hristos, cel mai bun prieten al copilului

“Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca ei!”, spunea Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, îndemnând părinții să-i ajute pe prunci să-L caute, să-L descopere, să creadă în El, să-L iubească și să devină prietenii Lui.

Dumnezeu este în tot și în toate cele ce ne înconjoară. El este pacea, liniștea sufletească, iu­birea, speranța, bucuria, fericirea și împlinirea desăvârșită. Numai cel ce-L caută pe Dumnezeu și-și lasă viața în mâinile Sale, va trăi în iubire și bucurie, va avea sănătate, alinare sufletească și va fi îmbogățit cu cele mai înalte virtuți. Căci Dumnezeu este iubire infinită și prin dragostea Lui răbdătoare și plină de bunătate, se împlinesc toate lucrurile bune și frumoase. 

 

Virtuțile copilului, darul cel Ceresc

Copiii sunt minunile Domnului și, de aceea, sunt chemați prin ex­celență în Împărăția Cerurilor. Cu atât mai mult, Bunul Dumnezeu își revarsă darurile Sale minunate asupra copiilor care sunt crescuți în familii cu dreaptă credință și care-L iubesc cu inimile lor pure. Inocența copilăriei și pioșenia părinților atrag ajutorul divi­nității. Când întreaga familie trăiește creștinește, cu frica și iubirea de Dumnezeu, toate în viață se schimbă în bine. Și comportamentul copilului va fi unul exemplar, pentru că, să nu uităm, virtuțile lui sunt un dar frumos pe care i le oferă Tatăl Ceresc. Crescut în spirit religios, copilul dezvoltă un comportament calm, bazat pe respect, dăruire și iubire față de familie și față de cei din jur. El nu va fi ni­ciodată un copil problemă.

 

Frumoasa călătorie pe drumul vieții începe cu Dumnezeu

Important este să-L perceapă pe Dumnezeu ca pe un prieten de nădejde, căruia să i se “confeseze”, să-i ceară ajutorul când are o problemă căreia nu-i găsește rezolvare, când se află în pericol și ori de câte ori simte nevoia să-și spună păsurile care-l frământă sau să împărtășească momentele frumoase din viața lui cu cineva de încredere. Dumnezeu este peste tot și se bucură când vede că-L iubesc copiii, cu sufletele lor curate. Există o strânsă legătură între puritatea inimilor celor mici și iubirea divină. Datorită curăției inimilor, fața și ochii copiilor strălucesc de lumină și optimism. Iar un suflet nobil, generos și un comportament frumos ca al copilului creștin invită iubirea cu brațele deschise. Și odată cu ea, începe o frumoasă călătorie pe drumul vieții. Cu mai puține griji și nevoi și mai multe bucurii și împliniri.            

 

Părinții, model de viață creștină   

 Copiii trebuie educați în spirit religios pentru a trăi în armonie cu ei înșiși, cu ceilalți oameni din jurul lor și pentru a se bucura de îmbrățișările iubitoare ale Domnului. Pornind de la credința că nimic în viață nu este posibil fără Dumnezeu, dragi părinți, vă revine datoria de a-i învăța pe copii să‑L caute, să-L descopere și să-L iubească pe Hristos, ca pe cel mai bun prieten al lor. Însă, de acest lucru trebuie să se îngrijească părinții chiar dinainte de a se naște copilul, de când începe să se formeze ca ființă umană. Familia trebuie să fie primul model de viață duhovnicească, pentru prunc.

“Educația copilului începe încă din perioada sarcinii: dacă mama, care-l poartă în pântece, se supără și se mâh­­­­nește, atunci și fătul se tulbură în ea, iar dacă mama se roagă și trăiește duhovnicește, co­pilașul din pântecele ei se sfințește. De aceea, femeia, atunci când este însărcinată, trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puțin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-și pricinuiască neliniști, dar și ceilalți să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naște va fi sfințit, iar părinții nu vor avea probleme cu el nici când este mic, nici când va fi mare.” 

 

Din inima familiei, Hristos trece în inima copilului

Ca părinte, îți revine misiunea de a-i deschide copilului calea spre Dumnezeu, spre o viață luminată și binecuvântată cu o stare de sănătate bună, cu o inteligență aparte, onestitate, dăruire și împlinire. Ce să faci în acest sens? Să ai la rândul tău o credință puternică în divinitate. “Să te îngrijești să locuiască Hristos în tine, în inima ta și atunci din inima ta va trece Hristos în inima copilului, fără îndoială”, așa cum spun slujitorii lăcașelor de cult. Acest lucru îl va ajuta chiar și peste ani când, chiar dacă va mai devia puţin din cauza unui anturaj defectuos, mai devreme sau mai târziu se va întoarce la dreapta credinţă în Hristos, pentru că frica de Dumnezeu și evlavia care i-au umplut și înnobilat inima încă de la o vârstă fragedă nu e cu putință să fie uitate.

 

Când tu nu vei mai crede în Dumnezeu, nici copilul tău nu va mai crede în tine

 

“Pentru ca fiii să meargă pe calea lui Dumnezeu trebuie ca și părinții lor să trăiască corect duhovnicește. Unii părinți credincioși încearcă să-și ajute co­piii să devină buni nu pentru că-i preocupă mântuirea sufletului lor, ci numai pentru că vor să aibă copii buni. Adică, mai mult se mâhnesc pentru cele pe care le spun oamenii despre copiii lor, decât pentru faptul că ar putea merge în iad. Și, atunci, cum să mai ajute Dumnezeu? Dacă părinții îl îndeamnă pe copil din frică de Dumnezeu, atunci și Dumnezeu ajută și copilul se folosește, iar dacă fac aceasta din egoism, atunci nu ajută Dumnezeu. De multe ori, copiii su­feră din pricina mândriei părinților”, atenționează Cuviosul Paisie Aghioritul. Nu e prea târziu să te schimbi ca părinte. Și, reține! În momentul în care îți pierzi încrederea în Bunul Dumnezeu, și copilul tău își va pierde încrederea în tine.