Hamletiană întrebare. Dar, din păcate, la 25 de ani după jertfa din Decembrie ’89, acestea au ajuns să fie cele două alternative, care ni le oferă cei doi candidați care se vor „bate” în turul doi de scrutin prezidențial. Victoria unuia sau a altuia va hotărî făgașul pe care o va apuca România, pentru o bună perioadă de timp. Așadar, titlul de mai sus, s-ar putea traduce exact prin cuvintele sărmanului prinț din castelul de la Elsinore: A fi, sau a nu fi? A fi o țară cu adevărat democratică, în care corupția – blazonul de până acum al multor politicieni – va fi eradicată, sau a fi o țară a baronilor locali, organizați în structuri mafiote, care vor ajunge să ne încalece, sfidători și disprețuitori, grumazurile plecate într-o umilință fără de sfârșit? Neîndoielnic, răspunsul la această întrebare îl vom afla pe 16 noiembrie. Și nu contenesc să mă întreb: vor avea, oare, românii puterea, dar și înțelepciunea, să realizeze o a doua revoluție, după un sfert de veac în care au fost mințiți, manipulați, umiliți și jefuiți, ca-n codru, fără nerușinare, de o pletoră de așa-ziși politicieni? Sunt conștienți, oare, românii că, la capătul ștampilei se află „arma” cu care ar putea înfăptui o nouă revoluție, cea a bunului simț și a lucrului bine făcut? Mărturisesc că, acum, când scriu aceste cuvinte, mă simt ca un condamnat pe eșafod, în așteptarea unei grațieri puțin probabile, dar nu imposibile.
Pentru că, mi-e teamă! Mi-e teamă de o parte a acestui popor care a înghițit, pe nemestecate, cu o voluptate masochistă, campania, nicicând mai mârșavă, mai murdară, mai lipsită de scrupule a monstrului politic numit PSD. Un partid care, pentru a-și apăra corupții, împingând în fruntea țării o marionetă politică, nu a ezitat să recurgă la josnicii și la pomeni electorale aruncate, precum o ciosvârtă molfăită, unor potăi lihnite de foame. Care, mai apoi, vor primi din partea stăpânului, cu un rânjet de satisfacție, un șut în cur.
Astfel, teama mea va lua locul unei mile imense față de cei care au avut, într-un moment crucial, soarta în propriile mâini, sau mai bine zis, în propriile ștampile. Inconștiență, rea voință sau, pur și simplu, ignoranță?
Pentru că, indiferent cât de puternică este manipularea lătrăilor din presă, trebuie să fii orb, sau răuvoitor, să nu vezi, sau să nu vrei să vezi, adevărata față a monstrului care se pregătește să ne siluiască destinele, în următorii 10 ani, cel puțin (Doamne ferește!). Un partid care va deveni atotputernic și-și va face mendrele după pohtele unor baroni îmbuibați, dar nesătui în nemăsurata lor lăcomie. De aceea, vă conjur, oameni buni, gândiți de șapte ori, gândiți cu mintea cea de pe urmă a românului și ștampilați doar o dată. Dar ștampilați acolo unde trebuie. Fiți conștienți de forța imensă pe care o veți avea duminică. O forță în fața căreia tremură, și ei, de frică. De frica imensă că îi puteți trimite la lada de gunoi a istoriei. Este singura șansă ca să faceți, în sfârșit un lucru bine!
