De mai bine de douăzeci de ani, comunitatea din Cernica se confruntă cu o situație absurdă, unică în România: localitatea nu mai formează un tot unitar, așa cum ar fi firesc, ci este „sfârtecată” în patru unități separate, despărțite de teritoriul pe care județul Călărași îl stăpânește în mod nejustificat.
Mai mult, sunt gospodării ale căror suprafețe se află jumătate în Ilfov și jumătate în județul Călărași! Toată această aberație administrativă le creează cernicenilor o droaie de neplăceri. De aceea, locuitorii s-au săturat să bată drumul Călărașilor pentru a-și rezolva problemele administrative sau pentru a plăti taxe și impozite.
Așadar, vă vine sau nu să credeți, pentru a ajunge din Cernica în satele aparținătoare comunei, Tânganu, Poșta, Bălăceanca sau Căldăraru, trebuie să treci, musai, prin județul Călărași! Pentru că mai mult de 320 de hectare de teren care a aparținut de secole acestei comune se găsesc acum pe teritoriul județului vecin. Cum s-a ajuns ca pământurile cernicenilor, moștenite din moși‑strămoși, să ajungă, din punct de vedere administrativ, în Călărași? Vă propunem să aflați dintr‑o….
…Scurtă istorie
Toată nebunia începe în anul 1958. Atunci, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri, s-a dispus ca teritoriul respectiv, care aparținea comunelor Cernica și Bălăceanca, din Raionul 23 August, să fie dat în administrare Gospodăriei Agricole de Stat Fundeni-Frunzănești, care se afla la acea vreme în Raionul Oltenița. În anul 1968, prin reforma administrativ-teritorială a României, ia ființă județul Ilfov, care avea în limitele sale și localitatea Fundeni-Frunzănești și, totodată, comuna Bălăceanca formată din Bălăceanca și Poșta este alipită la comuna Cernica care mai cuprindea și satele Căldăraru și Tânganu. În 1981, este înființat județul Călărași, iar limita administrativă dintre UAT Cernica și UAT Fundeni devine limită de județ, fapt dovedit de hărțile administrative din acel an. Dar, în 1982, fără nicio documentație sau motivație scrisă, în planul cadastral al comunei Cernica, existent în arhiva OCPI Ilfov, limita dintre cele două localități apare modificată, mai exact, zona aflată acum în litigiu figurează pe teritoriul administrativ al comunei Fundeni. Acela a fost momentul în care, dintr-o singură trăsătură de condei și fără niciun temei, Cernica a rămas fără terenul aflat, practic, chiar în inima comunei…
Locuiești în Cernica și plătești taxe la Fundeni
Atunci când am aflat de straniul și aberantul caz de aici, am solicitat să ne întâlnim cu o parte dintre locuitorii afectați de acest concurs de împrejurări. Astfel că, luni, 27 februarie, ne-am îndreptat către Tânganu, satul poate cel mai afectat de această situație incredibilă pentru orice om de bun simț. Ajunși acolo, am fost întâmpinați de Gheorghe Popescu, Tudor Nicola, Florea Onisie, Gheorghe Pârvu, Tudor Neagu și Tudor Stanciu. Apoi, am mai stat de vorbă și cu alți locuitori ai satului Tânganu. Ei ne-au spus păsurile lor, legate de terenurile aflate nejustificat pe teritoriul comunei Fundeni-Frunzănești, din județul Călărași.
Ce spun oamenii
Am spicuit câteva dintre părerile celor cu care ne-am întâlnit. Iată ce ne-au spus:
Tudor Neagu: „Întâmpinăm foarte multe greutăți din cauza acestei situații. Vreau să-mi scot adeverință pentru APIA? Trebuie să merg la Fundeni. Ca să fac cadastru, mă duc la Călărași, în loc să merg colea, în Ilfov-București. Și tot așa, de o groază de ani. Mai mult, primăria din Cernica nu poate să decolmateze canalul de drenare de aici, din vale, ca să nu se mai inunde terenul, pentru că nu are voie să efectueze lucrări pe teritoriul altui județ! Terenurile astea au fost ale noastre din moși-strămoși! Am făcut 4 drumuri la Călărași, ca să-mi fac cadastru! Când Ilfovul e colea!”
Gheorghe Pârvu: „Am aici, în fundul grădinii, 2.000 de metri și trebuie să mă duc la Fundeni să plătesc! Sau dacă am nevoie de un act, ceva, trebuie să merg tocmai la Călărași. Ăsta a fost dintotdeauna pământul comunei!”
Marin Badea: „Am probleme cu pământul moștenit de la părinți, care figurează ca fiind în comuna Fundeni, pentru că, de fiecare dată, cei de la Călărași nu vor să ne elibereze adeverințe pentru APIA și ne trimit să cerem de la Cernica, iar Cernica spune că nu este terenul ei și, uite-așa, suntem purtați pe drumuri. Tot așa, mi se pare anormal să plătim impozite la Fundeni, când acestea au fost dintotdeauna terenurile noastre, ale comunei Cernica, de sute de ani! O altă problemă este că această zonă nu este întreținută de nimeni.
Liviu Badea: „Ca mic fermier dețin o suprafață de teren pe raza comunei Cernica, dar care aparține din punct de vedere administrativ de comuna Fundeni-Frunzănești. De aceea, întâmpin foarte mari greutăți. Cu adeverințele pentru APIA, cu cererile. Mai mult, ni se inundă terenurile, dar nu putem să intervenim cu o conductă de scurgere, să dragăm un canal, nu putem face nimic! Toate aprobările trebuie să fie date de la Călărași, iar autoritățile din Fundeni nu ne ajută deloc, pentru că suntem din Cernica. Deși plătim impozite acolo. Suntem mereu puși pe drumuri, pentru o semnătură, un cadastru, trebuie să ne ducem la Călărași”.
Un adevărat „no man’s land”
Așadar, toată această zonă este, în prezent, „o țară a nimănui”. Autoritățile din Fundeni nu se implică defel, iar primăria din Cernica este legată de mâini și de picioare, deoarece nu poate executa lucrări pe acest teritoriu. Așa a apărut o mare neplăcere pentru locuitorii din zonă, pentru că autoritățile din Cernica nu pot încheia lucrările de canalizare pentru apele pluviale. Astfel, conducta care preia aceste ape se termină, brusc, în zona aflată în Călărași, din cauză că primăria nu o poate prelungi până la canalul de drenare amintit mai sus, astfel că, la fiecare ploaie mai zdravănă, terenurile oamenilor sunt inundate. Mai mult, în aceste condiții, apa freatică inundă beciurile locuitorilor din zonă.
Mai mult, toată suprafața este stăpânită de bălării, scaieți și gunoaie, iar edilii din Cernica nu o pot curăța din același motiv arătat mai sus.
Încheiem aici, deocamdataă, dar vom reveni, în curând, cu amănunte privitoare la acest caz absolut stupefiant.
Articol apărut în ediția de print a Jurnalului de Ilfov, nr. 341. Vezi varianta PDF