Stăm de vorbă, în căldura duioasă a sobei din biroul primarului Mihai Toma, despre comună și oamenii ei, despre politică și viitor, dar, mai ales despre cum se descurcă o comună unde bugetul local nu este alimentat de impozitele plătite de vreo societate. A! Ăsta e chiar un lucru important, deseori trecut cu vederea în aprecierea muncii celor angajaţi în administraţia locală. 

Oamenii gospodari ai Grădiștei 

La 30 de km de București, primele persoane pe care le vedem când intrăm în comună sunt doi bunici, cu o roabă alături, care îngrijeau spaţiul verde din faţa porţii. Ea cu mătura, el cu lopata își vedeau liniștiţi de treabă alegând frumosul și respectul faţă de sine în locul discuţiilor sterile de la televizor. ”Oamenii sunt încă gospodari aici și la Grădiștea nu a existat pământ nelucrat. Mai ales cei în vârstă știu că nu trebuie să-l aștepte pe primar să le facă curat în faţa porţii. Tinerii fac naveta la București, pe raza comunei există trei societăţi agricole unde lucrează circa 60-70 localnici, însă, e drept, satul ca definiţie s-a schimbat. De exemplu, acum sunt doar 60 de vaci, pe când în 2001-2002 erau 700 de capete. Am reușit, totuși, să mai dăm de lucru unor localnici prin nou înfiinţata societate a primăriei și astfel nu mai externalizăm nimic și păstrăm fondurile și așa puţine”, povestește Mihai Toma. 

Ajutor de la CJI pentru proiecte 

Primar la al treilea mandat, Mihai Toma știe că accesarea fondurilor europene este o modalitate inteligentă de a realiza ceva în comună. Iar noua grădiniţă și clădirea, încă nefinisată, a primăriei au necesitat scrieri și depuneri de proiecte. Dar și ajutor din partea Consiliului Judeţean Ilfov. Ce spune primarul: „De fapt, pentru primăria nouă suntem la a doua asociere cu Consiliul Judeţean Ilfov care ne-a repartizat 500.000 lei din totalul de 760.000 lei necesari pentru finisarea construcţiei. Diferenţa de 260.000 o punem noi. Prima asociere a fost pentru grădiniţă, pentru care CJI a acordat 300.000. Ridicată pe măsura 322, „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia și populaţia rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale” din Axa III – „Calitatea vieţii în zonele rurale și diversificarea economiei rurale”, din Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), banii puși la dispoziţie au fost numai pentru clădire. Restul, adică gardul, locul de joacă etc trebuie să le facem noi și de aici ajutorul CJI. De fapt, ca să vă explic mai bine, la unele proiecte europene, printre care și 322 au fost… mici scăpări. Am păţit la fel cu drumurile făcute tot prin această Măsură, s-au prins drumuri asfaltate cu șanţuri betonate dar… fără podeţe. Nimeni nu s-a gândit pe unde intră oamenii în gospodăriile lor. Motiv pentru care, am fost nevoit să fac podeţele din fonduri proprii. Și au fost 400! În total, prin Măsura 322 lucrările cu tot cu TVA au fost de aproape un milion de lei. Pe urmă a trebuit să fac eu curtea grădiniţei și podeţele și toate aceste lucrări ajung la 900 și ceva de mii de lei din 9 miliarde lei vechi, din care am o asociere cu CJI pentru curte în valoare de 400.000, 300.000 suportă ei și restul pun eu. Iar 3 miliarde (în bani vechi) este o sumă importantă pentru o localitate ca a noastră”. 

1 iunie – ziua mutării 

Faţă de cum am văzut noua clădire a primăriei anul trecut în august, stadiul actual al lucrărilor este mult avansat. Șantierul exterior a dispărut, clădirea e gletuită și găvanele astupate cu geamuri. Mihai Toma ne spune că se lucrează la interiorul care este la alb, gletuit și așteaptă vopsirea. Vizitând-o însoţiţi de primar am parcurs fiecare încăpere unde vor sta angajaţii primăriei. Senzaţia de casă particulară ne-a însoţit tot timpul și mult după plecare am realizat de ce. Nu e mausoleu ca alte primării, e gândită drept, fără multe spirale și scări întortocheate. De fapt, „de vină” e lumina care intră deja blândă prin geamurile mari, o soluţie estetică de mare efect, din păcate rareori folosită în construcţiile de case unde geamurile sunt mici, ca acelea de bloc. „Vreau neapărat ca pe 1 iunie să ne mutăm aici și totul să fie gata până pe 8 iunie când este ziua comunei și, astfel, Rusaliile să ne găsească în casă nouă”, adaugă primarul comunei Grădiștea. 

Grădiniţa? O bijuterie! 

Construită, amenajată, decorată și mobilată cu un bun gust desăvârșit, grădiniţa inaugurată în septembrie 2013 este, fără doar și poate, una dintre cele mai frumoase vizitate până acum. Impresia de „casă particulară” se simte și aici, ca și la primărie, iar echipa care a lucrat, mai ales la interior, trebuie felicitată. Oana Călin, administratorul grădiniţei, ne spune că sunt numai 20 de copii prezenţi din cei 51 înscriși pentru că restul sunt acasă, bolnăviori. Era ora de masă (supă cu găluște plus șniţel cu piure) și ei atât de frumoși, încât abia ne-am dezlipit de ei și de educatoarele lor pentru a ne continua vizita la etaj. Dormitoarele spaţioase, băile cochete și sălile de grupă, divers colorate, pline de jucării și echipamente moderne, cu scăunele și măsuţe în culori vesele, oferă, categoric, o altă variantă a copilăriei „la ţară”. Primarul Mihai Toma ne-a spus să-i dăm telefon dacă ne place grădiniţa, dar noi nu i-am dat. Îi spunem, însă, aici: Ne place, felicitări!