Ziua Îndrăgostiților, un prilej de a sărbători iubirea, este pentru mulți dintre noi un moment de mare bucurie, dar oare ce înseamnă iubirea în viziunea creștină? Ce înseamnă iubirea care ne este învățată de Biserica Ortodoxă și ce sărbători reflectă cu adevărat esența iubirii divine?
Articol publicat ]n Jurnalul de Ilfov Nr. 740, ediția print
În tradiția noastră românească, iubirea este un gest de zi cu zi, dar și o taină profundă, o jertfă continuă care se reflectă în fiecare colț al vieții noastre, în fiecare rugăciune și în fiecare faptă bună. Departe de a fi o simplă sărbătoare comercială, iubirea, așa cum o trăim în sufletul nostru românesc, este o lucrare duhovnicească. Dacă Valentine’s Day, sărbătorită pe 14 februarie, vine dinspre apus, aducând cu ea o iubire trecătoare, simbol al efemerității dragostei lumești, Dragobetele, care se sărbătorește pe 24 februarie, aduce cu sine un simbol al iubirii adevărate, nealterată de trecerea vremurilor, ci purificată și înnobilată de credință și tradiție. Dragobetele, ”cap de primăvară”, este o sărbătoare în care natura se trezește la viață, iar iubirea își deschide porțile într-un dar divin. Așa cum primăvara aduce înflorirea pământului, tot astfel, iubirea adusă de această sărbătoare este un izvor nesecat de frumusețe și speranță. În vechi timpuri, tinerii, cu inimi curate, culegeau flori și își legau promisiuni de iubire, o iubire care nu cunoaște înșelăciune și care se ridică asemenea unui dar Ceresc.
Iubirea este darul pe care ni-l oferă Dumnezeu spre mântuire
Biserica Ortodoxă nu se opune sărbătoririi iubirii, ci îndeamnă la o iubire care să fie trăită cu toată adâncimea și respectul cuvenit. Iubirea adevărată nu este doar o emoție trecătoare, ci o chemare divină, un act de jertfă și încredere. Așa cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, ”Iubirea adevărată este jertfelnică. Nu are nimic egoist, ci este lumina lui Dumnezeu în noi”. În această lumină, iubirea se înalță, nu se consumă. Este darul pe care ni-l face Dumnezeu, iar noi trebuie să-l trăim cu smerenie și răbdare, învățând că iubirea nu se măsoară în cadouri, ci în gesturi mici și nevoințe de zi cu zi. Biserica Ortodoxă ne învață că iubirea este un sentiment, și, totodată, o formă de mântuire, un drum care ne conduce spre Împărăția Cerurilor. Căsătoria, în special, este văzută ca o taină sfântă, o cale duhovnicească ce unifică doi oameni în fața lui Dumnezeu. ”Căsătoria nu este numai o însoțire pământească, ci o călătorie comună spre veșnicie”, așa cum frumos spunea Părintele Dumitru Stăniloae. În această călătorie, iubirea devine o lucrare a lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, un drum care ne unește întru Hristos.
Să sărbătorim prin fapte bune și rugăciune!
Iubirea poate fi celebrată în fiecare zi, nu doar pe 14 februarie sau 24 februarie. În tradiția noastră ortodoxă, iubirea este o lucrare continuă, o bucurie a împărtășirii și a dăruirii. Pe 15 februarie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Onisim, care ne învață ce înseamnă iubirea în duhul credinței și al jertfei. De asemenea, pe 10 februarie, îl cinstim pe Sfântul Haralambie, un model al iubirii milostive și necondiționate. Aceste zile sunt un bun prilej de a medita asupra iubirii pure, nemărginite, care nu se consumă niciodată, ci crește și se desăvârșește în fiecare moment al vieții. În fiecare zi, iubirea se poate sărbători prin rugăciune comună, prin fapte de milostenie și prin respectul față de aproapele nostru. Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel în 1 Corinteni 13:4-7: ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește”. Prin aceste cuvinte sfinte, iubirea adevărată se face o realitate trăită zilnic, o taină care se adâncește în fiecare clipă petrecută în numele lui Dumnezeu.
Darul iubirii, să-l celebrăm în fiecare zi!
Așadar, dragostea nu este un simplu sentiment, ci o lucrare divină care se săvârșește în fiecare clipă. Tinerii, dar și cei de toate vârstele, pot sărbători iubirea nu doar în zilele speciale, ci în fiecare zi, printr-un gest de bunătate, printr-o vorbă de încurajare, printr-o rugăciune înălțată către Cer. Sfântul Ioan Botezătorul, care este un simbol al iubirii jertfelnice și al credinței neclintite, ne învață să iubim cu smerenie și cu dorința de a aduce binele în lume.
Din înțelepciunea duhovnicească…
Pentru a înțelege iubirea adevărată, să ne adâncim în învățăturile marilor duhovnici români:
– Părintele Cleopa Ilie: ”Dragostea adevărată este atunci când îți pui sufletul pentru aproapele tău, fără a aștepta nimic în schimb”.
– Părintele Arsenie Boca: ”Iubirea este o stare dumnezeiască, este fericirea de a dărui și de a te jertfi pentru celălalt”.
– Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 13:4-7): ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește”.
Astfel, iubirea adevărată este acea iubire care dăinuiește dincolo de orice moment efemer, o iubire care trăiește în adâncul sufletului nostru și care nu se măsoară în lucruri sau cuvinte, ci în fapte de milostenie, în respectul pentru celălalt și în credința că Dumnezeu este centrul tuturor relațiilor noastre. Iubirea nu este o emoție care se pierde în vânt, ci o lumină care rămâne vie, ghidându-ne pașii spre mântuire. În această lumină divină, să iubim fiecare zi cu inima curată, întru Hristos, întru iubire și credință.
