Cred ca asta ar fi trebuit sa scrie deasupra fiecărei cabine de vot la acest scrutin. Speranțele pe care mi le oferă politicienii de azi sunt, undeva, sub zero. Ele s-au erodat pe parcursul a 23 de ani scurși de la așa –zisa Revoluție, astfel că, de-a lungul timpului, românii au ajuns să voteze “împotrivă”, nu să aleagă. Pentru că nu prea aveau de unde să aleagă. Fripți cu ciorbă, încercau să sufle în iaurt, dar și acesta se dovedea la fel de fierbinte. Până a apărut “președintele-jucător”. Acesta le-a oferit alegătorilor ocazia să arunce toate neajunsurile în capul unui singur om, reînviind reflexele condiționate din „iepoca de aur”. Prin urmare, campania electorală dusă îna-intea scrutinului din 9 decembrie s-a învârtit în jurul “nenorocirilor” provocate de Marinar, aflat, “undercover”, în fruntea deciziilor Guvernului PDL. Măsurile sociale dure, aplicate doar “talpei țării” au provocat o reacție pe măsură. Mămăliga n-a explodat dar, perceput ca principalul artizan al acestor decizii, Băsescu trebuia să dispară, pre-cum ex-dictatorul, pe care aceeași categorie de alegători îl regretă din toată inima. De toată această situație a profitat USL, care și-a asumat nemulțumirile populației. Ce a urmat, se știe… De aproape 9 luni asistăm la încercările futile a celor care, suspendându-l pe cel considerat „capul răutăților”, clamează că vor scoate țara din “rahatul” în care se află, pentru a scăpa de tiranul de la Cotroceni. Cum spuneam, dezbaterile electorale nu au avut în prim-plan soluții economico-sociale care să-i con-vingă pe „mânuitorii de ștampile” din România să voteze un program benefic pentru țară. Totul s-a învârtit în jurul persoanei lui Traian Băsescu. Frustrarea de la refe-rendumul dedicat demiterii locatarului de la Cotroceni s-a revărsat asupra scrutinului din decembrie. Toți tropăie acum nerăbdători în așteptarea deciziei lui Băsescu în ceea ce privește numirea primului ministru, principala dezbatere electorală din campanie, mulți frecându-și mâinile în așteptarea unei noi suspendări în cazul în care președintele nu se execută corespunzător. Toți vor să “i-o tragă” lui Băsescu și astfel să rezolve toate problemele țării. Nimănui nu-i pasă de ceea ce vrea să facă alianța câștigătoare după alegeri. Ce programe? Ce soluții? Mai important este să scăpăm de dictator! De această situație a profitat Partidul Poporului cu nume de prezentator ZERO TV, care a prins momentul să speculeze așteptările populiste ale electoratului. La vederea sacilor cu bani trași la copiator, mai bine de 15% din votanți ar „pune botul” la promisiunile caracaleanului cu manifestări „șerpiliene”. Un prieten de-ai mei, purtând numele exilatului din Pont, mă întreba în ajunul alegerilor „Eu cu cine vo-tez?” Am realizat că, atât eu, cât și el facem parte din marea masă a „cetățenilor turmentați” din ultimii 22 de ani. I-am răspuns că m-am săturat să tot votez „împotri-vă” și că îmi doresc un candidat, sau o forță politică să mă reprezinte. Pentru că la aceste alegeri nu am pe nimeni care să aibă o asemenea calitate, m-am dus să-mi anulez votul, hotărât să pun ștampila pe toți candidații, cât m-o ține tușul. Aștept, în continuare, momentul în care voi putea „alege” și nu „vota”, cum bine spunea, acum vreo 20 de ani discipolul lui Noica.
P.S. Pesimistul: „Mai rău de atât, nu se poate!”
Optimistul: „Ba se poate!”