Postul Paştelui, cunoscut în popor şi sub denumirea de „Postul Mare” sau „Postul Păresimilor”, este rânduit de Biserica Ortodoxă ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru întâmpinarea, după cuviinţă, a celei mai mari sărbători creştine, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În opinia purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, postul unit cu rugăciunea reprezintă cel mai puternic „scut“ împotriva răului cu multe chipuri prezent în lume, din care discernământul şi bunul-simţ au fost progresiv şi progresist evacuate.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 541, ediția print
„Pe calea autentică a postului ne angajăm abia atunci când facem efortul de a ne abţine de la comiterea răului de orice fel în relaţia cu ceilalţi. În perioada când postim încercăm să privilegiem binele concret pe care îl putem face altora, iertând, ajutând, dăruind, mângâind. Postul nu înseamnă morocăneală şi mustrare moralizatoare a altora, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate şi echilibru în toate. Înseamnă şi lupta cu pofta de vizibilitate, ştergerea sinelui exacerbat, ieşirea din temniţa rece a egoismului şi întâmpinarea caldă a aproapelui nostru, inclusiv a celui împovărat de patimi…“, a spus Vasile Bănescu, într-o declaraţie acordată presei la începutul Postului Paştelui.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, citat de Agerpres.ro, postul nu înseamnă doar abţinerea de la anumite alimente, ci şi de la „devorarea“ celorlalţi prin bârfă, de la „răstignirea“ lor cotidiană prin trădări, minciună sau, duminical, prin „predici savonarolic moralizatoare“, decisive în perioada postului fiind blândeţea şi faptele bune faţă de ceilalţi. „Postind, ne refacem profund relaţia personală cu ceilalţi şi nu le mai trecem cu vederea suferinţa de multe feluri, inclusiv pe aceea provocată de patimile pe care ne grăbim uneori să li le incriminăm chiar public. Există inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Există şi un post mediatic, care include dificila încercare de ieşire din adicţia faţă de contemplarea propriei imagini reverberate în spaţiul public şi faţă de tehnologia care ne artificializează viaţa. Postul este şi o formă de luptă spirituală cu diavolul, care nu ratează ocazia de a ne ispiti şi asedia mai intens chiar în perioada în care ne străduim să devenim mai buni, încercând să ne determine capitularea şi să ne împingă pe „calea cea largă“ a comodităţilor şi a inerţiilor noastre cotidiene. Postul unit cu rugăciunea este cel mai puternic scut împotriva răului cu multe chipuri prezent în lumea noastră din care discernământul şi bunul-simţ au fost progresiv şi progresist evacuate. Prin post le putem redobândi“, a mai spus Vasile Bănescu.
