Moşii de Iarnă

Ziua în care trebuie să ne amintim de cei dragi, suiți la Ceruri

Sâmbătă, pe 5 martie, în toate bisericile vor răsuna clopotele și cântările religioase pentru pomenirea celor adormiți. De la Moșii de Iarnă, așa cum este denumită sărbătoarea, și până-n sâmbăta lui Lazăr, cea dinaintea Floriilor, va exista un ciclu de pomenire a celor trecuți în viața de dincolo.

Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca în zi de sâmbătă să putem face parastase pentru cei plecați de lângă noi, suiți la Ceruri. Slujitorii Domnului au ales această zi de prăznuire și cinstire a răposaților tocmai pentru că sâmbăta este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. În plus, sâmbăta este urmată de duminică, ziua învierii cu trupul. De altfel, duminica mai este considerată și ziua a opta sau cea a începutului fără de sfârșit.

 

Să ne rugăm pentru părinții, bunicii, frații și prietenii noștri! 

În amintirea celor dragi nouă, Biserica a păstrat, în cultul ei, rugăciuni speciale pentru cei trecuți la viața de dincolo. Rugăciuni pe care sâmbătă, pe 5 martie, preoții le vor înălța la Ceruri, în slujbele deosebite pe care le vor săvârși pentru odihna sufletelor celor adormiți. Prin rugile lor înălțătoare, clericii îi vor cere Domnului milostivire și o judecată cu blândețe, prin care să-i așeze pe cei adormiți în ceata drepților. Pomenirile pe care le săvârșim acum sunt oficiate atât pentru cinstirea celor plecați dintre noi, cât și pentru a respecta porunca să ne rugăm unii pentru ceilalți. Și, mai ales, pentru respectul pe care fiecare îl datorăm celor răposați. Chiar dacă au trecut la viața veșnică, ei nu încetează să fie bunicii, părinții, frații, surorile, prietenii noștri.

 

Se “întorc” să fie miluiți

Pomenirea lor este cea mai bună dovadă că noi nu-i uităm, îi cinstim. Biserica ne îndeamnă pe toți cei credincioși să mergem la preot în această zi de 5 martie, cu o prescură, un pomelnic în care să fie trecute numele celor adormiți din familie, o colivă, un pic de vin și o lumânare aprinsă, pentru ca aceștia să fie pomeniți de unul dintre slujitorii lăcașelor de cult. De acolo, de sus, de unde sunt, ei veghează asupra noastră. Se roagă pentru noi, și noi trebuie să ne amintim de ei și să ne rugăm pentru ei. Să-i sărbătorim cu pomeni, fiindcă se “întorc” să fie miluiți! Dumnezeu să-i ierte și să odihnească sufletele tuturor celor plecați dintre noi!

Când nu se fac parastase 

Pomenirea celor ador­miți nu se face în zilele în care sunt sărbători deosebit de importante ce aduc doar bucurie și în zilele în care nu se săvârșește Sfânta Jertfă, care spală păcatele celor morți. Iată care sunt acestea:

– duminicile de peste an; – perioada dintre Nașterea și Botezul Domnului;  – de la lăsatul secului de carne (6 martie) până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor (19 martie); – din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei; – zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri, din Postul Sfintelor Paști, pentru că în aceste zile este săvârșită Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. 

 

Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor celor adormiți

1. Pomenește, Doamne,

Pe cei ce întru nădejdea învierii

Și a vieții celei ce va să fie au adormit,

Părinți și frați ai noștri (rostește numele celor pentru care te rogi),

Și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit,

Și iartă-le lor toate greșelile pe care,

Cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit,

Și-i așează pe ei, Doamne,

În locuri lumi­noase,

În locuri de ver­deață,

În locuri de odihnă,

De unde au fugit toată dure­rea,

Întristarea și sus­­pi­na­rea,

Și unde cercetarea fe­ței Tale

Veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta

Și împărtășirea bună­tă­ților Tale,

Celor negrăite și veș­nice

Și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea

Și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (rostește numele adormiților pentru care te rogi),

Hris­toase, Dumnezeul nostru,

Și Ție slavă înălțăm,

Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte

Și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh,

Acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin!

 

2. O, Preasfântă Doamnă,

De Dumnezeu Născătoare,

Te rugăm,

Ascultă rugăciunea ne­vred­nicilor robilor Tăi

Și solește întotdeauna pentru adormiții robii Tăi.

Tu pururea mijlocești,

Pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credință,

Și care aleargă sub acoperământul Tău

Și se roagă cu credință pentru cei bolnavi, năpăstuiți și întristați,

Însă mijlocirea ta și rugăciunea,

Ne este și mai trebuincioasă după moartea noastră.

După Dumnezeu, la Tine avem nădejde tare,

Căci nimeni din cei ce se roagă Ție,

Nu iese fără ajutor,

Ci numai cu bucurie, mângâiere și îndulcire.

Preasfântă Doamnă,

Născătoare de Dumnezeu,

Roagă pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru,

Să dăruiască celor adormiți (rostește-le numele) iertarea păcatelor.

Roagă-te, Născătoare de Dumnezeu,

Căci mult poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului,

Fiindcă Domnul primește de la Tine,

Tot cuvântul despre iertare.

Deci și acum primește ale noastre rugăciuni ce le aducem Ție,

Preasfântă Fecioară,

Din toată inima și din tot sufletul nostru,

Pentru sufletele adormiților robilor Tăi (rostește-le numele).

Te rugăm, Stăpână,

Cea care ești plină de dar,

Ajută-le să nu fie rușinați în fața îngerilor

Și a tuturor sfinților,

În fața lumii celei de Sus și a celei de jos.

O, Preasfântă Doamnă,

Împărăteasă și Stăpână,

Tu ești podul care duci la Cer pe cei de pe pământ,

Tu ești deschizătoarea ușilor Raiului.

Pe Tine te cinstim și Fiului Tău slavă înălțăm, împreună

Și Părintelui Celui fără de început

Și Duhului Sfânt,

Dumnezeului nostru,

În vecii vecilor,

 

Amin!