Recorduri negre. Zone bântuite de doliu

Este un strigăt de deznădejde. De disperare şi furie. Unul, dintr-o mulţime întinsă puhoi, peste ultimii ani. Un primar, pe care necazul nu-l mai încape, a început să-şi “strige” revolta, în scris. În acte. Lui îi aparţine imperativul mânios, din titlu. E Gabriel Dumănică, din Afumaţi. Comuna lui deţine un record sumbru. E pe locul I la accidente, dintre toate localităţile străbătute de Drumul Naţional 2. 

Accidentele rutiere grave din localitatea lui, nu mai contenesc. Mor oameni, cu zecile. Alţii,  cu sutele rămân nenorociţi pe viaţă. Tineri, bătrâni, copii. Aici, mai mult ca oriunde. Lucrurile se ştiu, de mulţi ani. Dar nimeni nu face nimic. Sau se face prea puţin. O demostrează cifrele. Să o spunem şi noi, limpede: comuna Afumaţi a devenit un loc unde se moare, la sigur! Cu toptanul! 

DN 2 – în topul şoselelor morţii

Iar Afumaţi e primul. Statistici făcute din cinci în cinci ani de poliţiştii de la IGPR şi ai Judeţului Ilfov adună cifre reci. Numai că nu vorbim de rulmenţi sau agrafe de păr. Ci despre oameni. Care la rândul lor, au devenit la fel de reci. Adică, plecaţi “dincolo”. Adică, spulberaţi pe şosele. Adică, în locuri şi pe porţiuni rutiere devenite “tradiţional”, negre.  

Ce se scrie şi se ştie?

Iată un pasaj, dintr-o informare oficială a poliţiei: ”DN 2 tranzitează judeţul Ilfov, fiind principalul drum ce leagă Municipiul Bucureşti de Zona Moldovei. În urma analizei privind accidentele rutiere, în perioada 01.01.2005-31.05.2010 a rezultat că pe DN 2 au avut loc 342 de accidente rutiere, din care 110 grave, soldate cu 61 de persoane decedate şi 83 de persoane rănite grav”.  

Cine urmează? Afumăţenii !

Cităm în continuare. Atenţie, vă rugăm! “Distribuţia accidentelor rutiere pe borne kilometrice evidenţiază că cele mai multe accidente rutiere grave au avut loc între km 11 şi km 17, iar 17 dintre acestea numai la km 12”.

Și ce se află între km 11 şi km 17?

Răspunsul corect este: comuna Afumaţi. Cu toţi cei aproape 8.000 de locuitori ai ei. Dintre care majoritatea, încă trăiesc. 

Se mai scrie, în acelaşi act oficial: “Pe sectorul de drum cuprins între km 11+500 şi km 12+500 au avut loc 88 de accidente rutiere, dintre care 17 grave. (…) Zona este situată în localitatea Afumaţi, iar de o parte şi cealaltă a drumului îşi desfăşoară activitatea societăţi comerciale”. Cu alte cuvinte, zonă plină de forfota oamenilor, în centrul comunei.

Ce e de făcut?

Multe! Trebuie spus asta pe şleau. Urmează cealaltă întrebare: Cine trebuie să facă? Şi mai ales, ce? 

În primul rând, toţi oamenii de acolo. Să traverseze numai prin locurile permise, să se asigure, adică să fie atenţi cu viaţa lor. Apoi şoferii, să respecte limita de viteză, să nu facă manevre interzise, şi la fel, să fie cât mai atenţi cu viaţa lor. Şi a celorlalţi. 

Bine, bine, dar instituţiile statului?

Adică, în principal, CNADNR. Altfel spus, Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România, SA. 

Ei, aici nu e nici o mișcare! Nu tu amenajări rutiere. Nu tu sistematizare a drumurilor. Nu tu investiţie. De nici o culoare. De nici un fel. De nici un ban. De mai mulţi ani, decât pot suporta cetăţenii. În ciuda avizelor, a sesizărilor diverselor instituţii şi aleşilor oficiali.   

CNADNR n-aude, n-a vede. 

Pe nimeni şi nimic 

CNADNR nu înţelege ce tot vor oamenii – în special cei din Afumaţi. Ce tot o sâcâie cu pretenţiile lor? Păi ce vor ei, nu se poate. De ce? Uite-aşa, d-aia! Indiferent de costuri, că sunt mari sau mici. Indiferent de vieţile oamenilor, nimic. Ce nu e clar? 

Altfel CNADNR îşi încasează salariile, la fix. Atât şi gata! 

În rest, auzi pretenţii la afumăţeni: vor lumini de culoare intermitentă, la trecerile de pietoni. Vor alte treceri de pietoni în zona cimitirului, de pe DN 2. Vor reabilitarea părţii carosabile, a scuarurilor şi indicatoare de “cedează trecerea” şi “drum cu prioritate”, din intersecţiile Liniei de Centură cu bretelele de acces şi DN 2. Vor în zona Deal – înainte de podul peste apă – indicatoare “curbă la stânga”, “curbă la dreapta”, “ceaţă”, “polei”. Mai vor o pasarelă pietonală, tot acolo.  

În zona Monument – Şcoală, vor alte indicatoare de presemnalizare trecere de pietoni, apoi un altul, “Atenţie Şcoală”. La fel, în zonele: Curbă Şoseaua Petrăchioaia, Şcoala Generală – Grădiniţă – etc.  

Mai vor şi sistematizarea şoselelor, prin construirea de două sensuri giratorii, menite să reducă apetitul șoferilor pentru viteză.  

Primarul ameninţă cu proteste de stradă

Dumănică compune de ani întregi epistole, sesizări, note, adrese.  În una către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri, Bucureşti –  subordonată CNADNR – el scrie: “Opriţi omorurile, carnajul, de la Afumaţi, prin măsuri concrete, care să reducă numărul accidentelor rutiere. Consultaţi baza de date a poliției Rutiere Ilfov şi observaţi numărul mare de accidente din intravilanul comunei, soldate cu multe cazuri de deces ale unor cetăţeni tineri şi vârstnici.

Este ultimul demers scris pe care îl mai facem. În cazul neluării de măsuri din partea instituţiei dvs., ne rezervăm dreptul de a trece la diferite forme de protest, prin presă, televiziune şi la sediul instituţiei dvs., la care vor participa răniţii, rudele celor decedaţi şi numeroşi locuitori ai comunei noastre”.

Să stăm la stat, zic ei.

La CNADNR e linişte şi pace. Salariile de la stat, vin la zi. 

De la stat, am spus. De la statul cu ochii închişi. Şi urechile înfundate.