La sfârșit de noiembrie, întreaga Românie se umple de o lumină aparte. Este lumina sufletească a zilei de 30 noiembrie, când îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, cel ce a adus, după tradiție, credința creștină pe meleagurile noastre. Pentru tot românul aceasta este o sărbătoare din calendar, și totodată, un bun prilej de a ne așeza inimile mai aproape de Dumnezeu și de ocrotitorii noștri.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 781, ediția print
Despre Sfântul Andrei se știe că nu a fost un om al învățăturilor înalte, ci un pescar din Betsaida, un om obișnuit, cu mâinile bătătorite de muncă și cu sufletul limpede. Așa l-a găsit Mântuitorul, iar el a fost primul care I-a răspuns chemării. De aceea i se spune ”Cel Întâi chemat”. A pornit pe drumul credinței cu o inimă curată, iar această chemare nu a ținut numai de el. I-a adus și pe alții aproape de Dumnezeu, începând chiar cu fratele său, Petru. În cuvintele Sfintei Scripturi se păstrează simplitatea acelui moment. ”Învățătorule, unde locuiești?”. ”Veniți și veți vedea!”. Așa începe, de fapt, istoria creștină pe pământul nostru, cu o căutare, un pas, o inimă deschisă.
Dobrogea, locul unde sfințenia a prins rădăcini
Tradiția ne spune că Sfântul Andrei a ajuns până în Dobrogea, acolo unde a trăit o vreme într-o peșteră aflată aproape de actuala localitate Ion Corvin. Și astăzi, oamenii se adună în acel loc cu credința că pășesc pe urmele apostolului. Peștera, cuprinsă de pace și smerenie, păstrează în piatra ei urmele unei vieți trăite în rugăciune. Mii de români ajung anual să aprindă o lumânare acolo. Majoritatea pelerinilor pleacă acasă cu sufletul mai împăcat, cu nădejdea reînnoită și cu sentimentul că nu sunt singuri în încercările lor. Pentru că a fost primul care a vorbit strămoșilor noștri despre Dumnezeu, Sfântul Andrei este cinstit ca Ocrotitorul României.
Vindecările Sfântului Andrei, semne pentru cei ce cred
Sfântul Andrei a fost cunoscut ca un om al vindecării și al milei, încă din timpul vieții sale. Se spune că i-a ajutat pe cei bolnavi, pe cei necăjiți, pe cei pe care nimeni nu îi mai putea ajuta. Una dintre cele mai cunoscute minuni este vindecarea Maximiliei, soția conducătorului cetății Patras, femeie greu încercată de boală și fără nădejde de la medici. Minunea i-a schimbat viața și a determinat-o să-și deschidă inima spre dreapta credință. Tocmai aceste întâmplări, transmise de-a lungul veacurilor, au fost pentru mulți oameni simpli temeiul de a-și pune nădejdea în Sfântul Andrei atunci când greutățile vieții apasă tot mai mult pe umerii lor.
Învățătura lui, lumină peste veacuri
Sfântul Andrei și-a sfârșit viața ca martir, fiind răstignit pe o cruce în orașul Patras. Însă nu frica sau durerea au rămas ca amintire despre el, ci felul în care a privit Crucea, nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o împlinire a drumului său de credință. Cuvintele Apostolului, păstrate prin tradiție, sunt de o frumusețe cutremurătoare. ”O, Cruce dorită, primește-mă pe mine, ucenicul Celui răstignit pe brațele tale”. Ele ne arată un om care nu și-a pierdut nădejdea nici în ceasul cel mai greu. Ziua Sfântului Andrei ne aduce aminte că, indiferent de vremuri, credința rămâne un sprijin puternic. Mulți români aprind o lumânare în această zi, alții se roagă acasă, alții merg la biserică, dar toți, în felul lor, caută aceeași lumină, liniște, ajutor și ocrotire. Pentru sufletul omului de rând din toată țara, sărbătoarea Sfântului Andrei este un colț de Cer așezat în mijlocul vieții de zi cu zi. O zi în care inimile se apropie mai mult de Dumnezeu și de sfinții Lui, iar speranța capătă un nou început.
