Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi care strălucesc pe bolta Ortodoxiei Române este prăznuit şi slăvit astăzi, în toate lăcaşele de cult din ţară. Considerat un model de curaj pentru creştinii de pretutindeni după ce a trecut prin chinuri groaznice fără să se abată de la dreapta credinţă în Dumnezeu, Marele Mucenic este cinstit în această zi minunată, ca un adevărat purtător de biruinţă.

 

Pentru a înţelege mai bine de ce Biserica Ortodoxă Română i-a acordat o zi aparte în calendar creştin ortodox, vă invit să facem o incursiune în viaţa rală a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Aşadar, Sfântul Gheorghe s-a născut în vechea provincie Capadocia, o regiune cu o istorie fascinantă, aflată, astăzi, în inima Turciei. El a venit pe lume în sânul unei familii creștine luminată și a trăit în timpul împăratului Dioclețian. De altfel, tatăl său s-a stins mărturisindu-și dreapta credință, când Marele Mucenic Gheorghe era încă foarte tânăr.

Sfântul militar care L-a recunoscut pe Hristos ca unic Împărat al lumii

Rămas fără tată, acesta s-a stabilit, împreună cu mama sa, în Palestina, unde a urmat cariera militară, devenind comandant în armata împăratului Dioclețian. În anul 303, când Dioclețian a început războiul împotriva creștinilor, cinstindu-i și oferindu-le daruri împărătești tuturor celor ce aveau să se lepede de Dumnezeu, Sfântul Gheorghe, și-a mărturisit, el însuși, credința în Iisus Hristos, recunoscunoscându-l ca unic Împărat al lumii. La vremea aceea, Dioclețian începuse să dărâme lăcașele de cult, să interzică adunările creștinilor, să ardă cărțile sfinte și să-i ucidă pe cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor.

Torturat pentru că a slăvit Dumnezeirea

Atâta dragoste i-a purtat Marele Mucenic Gheorghe Bunului Dumnezeu, încât a acceptat să fie supus unor chinuri groaznice și tot nu s-a abătut de la dreapta sa credință în cuvântul Domnului. „Atunci, sfântul acesta fiind de față, a declarat că este creștin, mustrând deșertăciunea și neputința idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neple­cându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduințele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea care întâi l-au lovit în pântece cu o suliță. Și când i s-a înfipt sulița în trup, a curs sânge mult, iar vârful suliței s-a întors înapoi și a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată țintuită cu fiare ascuțite, care a fost pornită din sus spre o vale, și rupându-se trupul în mai multe bucăți, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos”, ne explică scrierile bisericești.

A atras mulți necredincioși în credința lui Dumnezeu

Slujitorii lăcașelor de cult ortodoxe ni-l prezintă pe Sfântul Gheorghe ca fiind un model de credință și rugăciune, care a fost urmat de mulți necredincioși din acele vremuri. „Și înfăți­șându-se sfântul înaintea împăratului, a lui Magnențiu și a celor care ședeau alături de el și aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulți spre credința în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele, afară din cetate. Și venind la Hristos și Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut și alții mulți în Hristos, văzând că sfântul a ieșit sănătos dintr-o varniță în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălțat picioarele cu încălțăminte de fier ce avea cuie și
l-au silit să alerge. Ci iarăși au pus de l-au bătut, fără nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnențiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropați, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morți, și făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul și s-a închinat sfântului și a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Și întrebând împăratul pe mort cine este, și când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani și mai mult și că a ars în foc atâția ani din pricina rătăcirii idolești. Pentru care minune crezând mulţi, și înmulţindu-se spre credință, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era și Glicherie, căruia îi murise boul și l-a sculat sfântul.” Fiindcă și-a mărturisit credința creștină, Marele Mucenic Gheorghe a fost lovit, tras pe roată, împuns cu sulița și apoi, condamnat la moarte. În ziua 23.04.303, a fost ucis prin decapitare.

Jurnalul de Ilfov urează un sincer şi călduros la mulţi ani, însoţit de cele mai alese gânduri, tuturor sărbătoriţilor zilei!

PE ACEEASI TEMA