Ca în fiecare an, în ziua de 29 iunie îi vom sărbători pe cei mai aleși dintre Apostoli, Sfinții Petru și Pavel. Acest praznic vine după o perioadă de post și rugăciune, ca o încununare a nevoinței vieții creștinești. În cinstea acestor mari stâlpi ai bisericii Mântuitorului, în această zi, preoţii săvârșesc slujbe speciale și îndeamnă credincioșii la rugăciune și întărire în credință pentru a dobândi darurile lor duhovnicești.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 555, ediția print
Ca să înțelegem mai bine de ce Biserica Ortodoxă Română le-a acordat un loc special în calendar și o zi de prăznuire atât de minunată, vom face o scurtă incusiune în viața ambilor sfinți. Sfinții Apostoli Petru și Pavel erau firi aparte, cu multe calități. În timp ce Sfântul Apostol Petru era pescar, om simplu și necărturar, celălalt, Sfântul Apostol Pavel era învățat, având ca dascăl pe vestitul Gamaliel. Sfântul Apostol Petru era o fire entuziastă, vulcanică, voluntară, gata oricând să-și dea viața pentru Hristos. Sfântul Apostol Pavel era o fire analitică, prelucrând și dezvoltând în epistolele sale învățătura Sfintelor Evanghelii. În sfârșit, Sfântul Apostol Petru a fost verhovnic al Apostolilor, căpetenia sau liderul lor, în timp ce Sfântul Apostol Pavel nici măcar nu a avut privilegiul de a-L vedea vreodată pe Hristos în viața Sa pământească. Și totuși, el este numit “Apostolul neamurilor”.
Ambii sfinți s-au ridicat prin pocăință
Oricât de deosebiți sunt ca firi, iată și câteva asemănări și calități comune. Și unul și celălalt au fost răpiți în lumina dumnezeiască, Sfântul Petru pe Muntele Taborului unde a pregustat și a văzut încă de pe pământ ce va să fie fericirea cea veșnică, iar Sfântul Pavel până la al treilea cer, cunoscând astfel, încă de aici, taina celor viitoare. O altă asemănare între cei doi Apostoli este faptul că au cunoscut căderea. Amândoi au încercat îndepărtarea de Dumnezeu, Sfântul Apostol Petru prin lepădarea de Mântuitorul Hristos, în pofida faptului că s-a arătat gata să moară oricând alături de Învățătorul său, iar Sfântul Apostol Pavel ca prigonitor sau persecutor al creștinilor. Însă, amândoi au avut puterea de a se ridica, prin pocăință și, mai ales, prin faptul că au primit cununa muceniciei la Roma, capitala Imperiului ce stăpânea în vremea aceea lumea. Astfel, Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cerând să nu fie răstignit precum Hristos, pentru că nu se socotea vrednic, ci cu capul în jos și cu picioarele în sus, privind spre cer, unde dorea a se sălășlui. Apostolul Pavel însă, fiind cetățean roman și neîngăduind legile romane, i-a fost tăiat capul, sfârșind și unul și altul, tot în “Cetatea eternă”.
Să oferim daruri ziditoare ca Sfântul Petru…
Ce ar trebui să învățăm noi de la fiecare dintre cei doi Apostoli? De la Sfântul Apostol Petru trebuie să urmăm râvna, voluntariatul său, entuziasmul său, faptul că întotdeauna era gata să se ofere, să-și dea viața pentru Hristos. Dar vom zice: “Da, dar a căzut.” Și noi cădem. Dar să învățăm de la Apostolul Petru să ne ridicăm, așa cum el, ieșind după acea tăgăduire, “a plâns cu amar”, până când Hristos l-a repus în dregătorie, de trei ori întrebându-l: “Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” “Da, Doamne, Tu știi că te iubesc”(Ioan 21,17), de trei ori răspunzând și punându-l să păstorească oile cele cuvântătoare, în pofida căderii și lepădării lui.
… și să învățăm să trăim cu dragoste de Dumnezeu, ca Sfântul Pavel
De la Sfântul Apostol Pavel să învățăm dragostea lui pentru Hristos, deși nu l-a văzut direct pe Mântuitorul pe pământ, l-a văzut totuși în lumina dumnezeiască din călătoria sa spre Damasc. De asemenea, trebuie reținut spiritul acela misionar cu care el L-a slujit pe Hristos, pe care mai înainte Îl prigonise. Să învățăm de la Apostolul Pavel să-L propovăduim pe Hristos. Să învățăm de la Sfântul Apostol Pavel să-L predicăm pe Hristos cu viața noastră. Aceasta așteaptă lumea mai mult de la noi, pentru că ochii sunt mai credincioși decât urechile.
Uciși pentru credință
Ceea ce a cucerit lumea, însă, a fost mai cu seamă, exemplul lor. A fost viața lor, încununată în cele din urmă cu cununa muceniciei. Căutându-i pe amândoi, împăratul Nero i-a osândit la moarte. Pe Petru, ca pe un străin, l-a dat spre răstignire, iar pe Pavel, ca pe un cetățean roman, pe care nu se cădea să-l omoare cu moarte necinstită, l-a osândit la tăierea capului cu sabia. Iar acestea nu s-au întâmplat în același an, ci în aceeași zi, pe 29 iunie.
La ceas de mare sărbătoare creştină, dorim şi noi, echipa Jurnalului de Ilfov un sincer și călduros “La mulți ani!”, sănătate și bucurii, tuturor celor ce-și serbează onomastica de Sfinții Apostoli Petru și Pavel!
