Două grupuri de oameni care nu au văzut instrumentele la care se cânta, au participat la testele care au avut loc pe cele două coaste ale Atlanticului, a explicat echipa de cercetători ale căror rezultate au fost publicate luni în „Proceedings of the National Academy of Sciences” (PNAS). De asemenea, cei zece violoniști au cântat cu ochii acoperiți.

Potrivit rezultatelor, ascultătorii preferă sunetul instrumentelor moderne – realizate cu mai puțin de zece ani în urmă – în funcție de „propagarea sunetului”.

„Este vorba despre un sunet bogat, puternic și clar, ce umple sala și depășește orchestra”, a declarat Claudia Fritz din cadrul Centrului Național pentru Cercetare Științifică din Franța (CNRS), care a colaborat în cadrul acestui studiu cu lutierul american Joseph Curtin. „Aceasta este prima dată când un astfel de test este realizat într-o manieră științifică, în orb, (…) și într-o manieră precisă (…) pentru măsurarea diferențelor de percepție”, a adăugat aceasta.

Rezonanța viorilor italiene din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în special cele ale instrumentelor Stradivarius, este adesea considerată superioară celor moderne. Această calitate este deosebit de importantă pentru soliști.

Cercetătorii au efectuat două experimente cu 137 de ascultători, dintre care 55 se aflau într-o sală de spectacole de 300 de locuri din apropiere de Paris, iar 82 într-o sală de concerte de 860 de locuri din New York.

Participanții la studiu au ascultat muzicienii cântând la trei viori moderne și la trei instrumente Stradivarius, atât cu orchestră cât și fără aceasta.

Majoritatea ascultătorilor, atât de la Paris cât și de la New York, a preferat sunetul viorilor noi și a estimat că acestea au sunat mai bine decât instrumentele Stradivarius, au notat cercetătorii.

În cadrul a două studii similare efectuate de aceeași echipă de cercetători, realizate în 2010 și 2012, violiniștii au manifestat o ușoară preferință pentru instrumentele moderne.

Secretul fabricării viorilor Stradivarius a fost descifrat mulțumită unui studiu recent, care a descoperit compoziția lacului utilizat de către maestrul italian care a murit în 1737 la 93 de ani.

De-a lungul ultimelor decenii, oamenii de știință au aflat detalii despre lemnul, cleiul și modul de asamblare și prelucrare a viorilor Stradivarius rămânând nedescifrat numai misterul din spatele lacului a cărui formulă nu a fost niciodată dezvăluită de lutierul din Cremona, Lombardia (nordul Italiei).

„Eu cred că (viorile – n.r.) Stradivarius nu au nici un secret”, a spus Claudia Fritz, amintind că lacul nu îndeplinea o funcție acustică, ci una estetică, pentru obținerea nuanței instrumentului.

Dintre cele 1.100 de instrumente realizate de acesta pe parcursul celor 70 de ani de activitate, printre care se numără viori, violoncele și viole, astăzi există aproximativ 650. Acestea pot ajunge să coste câteva milioane de dolari.

Fritz speră ca cercetarea să îi ajute pe muzicieni să își aleagă ce instrument să aleagă în activitatea lor. „Atât timp cât oamenii sunt conștienți că nu trebuie să plătească asemenea sume pentru a avea ceva ce funcționează, e foarte bine”, a spus aceasta, conform NPR. De asemenea, cercetătorii îi încurajează pe instrumentiști să se concentreze pe trăsăturile fizice ale instrumentului pentru a determina calitățile sale, dincolo de vârstă sau de proveniență, notează și Nature.