Proiectul “Tradiții vii”, derulat în comuna Berceni cu finanțare nerambursabilă obținută de la Administrația Fondului Cultural Național, a ajuns la final. Un proiect despre promovarea tradițiilor într-un mod accesibil tinerilor, care a urmărit creșterea gradului de conștientizare asupra patrimoniului cultural, dezvoltarea creativității și a competențelor culturale, organizarea unor evenimente culturale interactive între generații.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția print nr. 780
Cele 10 ateliere de meșteșuguri tradiționale, în cadrul cărora circa 150 de elevi din clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a din Școala Gimnazială Nr. 1 Berceni au învățat să coasă folosind metode de altădată și modele populare autentice, au fost organizate și coordonate de artizani atestați – directorul unității de învățământ, prof. Roxana Enache, fost profesor în
cadrul școlii, Martac Stana și din comunitatea Șezătoare București – Viorica Arhire, Mușat Cristina Luminița și Roșu Valentina. Atelierele au beneficiat de implicarea și a altor circa 35 de cadre didactice, a părinților și bunicilor din comunitate. Acestea s-au desfășurat atât în cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 1 Berceni, cât și într-un spațiu special decorat cu
obiecte tradiționale oferite de localnici, păstrate cu mare grijă în familiile iubitoare de tradiție și istorie.
În cadrul atelierului 1, copiii au învățat despre ”Istoria unei culturi ascunsă în ac și ață”, fiind amintit aici costumul popular românesc ca expresie profundă a identității, tradițiilor și valorilor noastre culturale, iar la atelierul cu numărul 2 s-au detaliat ”Modele și simboluri” pentru cusăturile ornamentale tradiționale, împărțite după formă și tipul de stilizare și după conținutul tematic.
Ia românească este, fără îndoială, cea mai cunoscută piesă vestimentară a portului popular tradițional. Iar arta cusutului iei tradiționale este un meșteșug transmis din generație în generație, cu o valoare neprețuită care ne definește și ne determină să promovăm tradițiile culturale într-un mod accesibil tinerilor prin dezvoltarea creativității și a competențelor
culturale. Așa că, în cadrul atelierului 3, copiii au învățat despre ”Croiuri specifice, zonale”. Li s-a vorbit despre ia cu altiță, cămașa cu tăblie, ia cu umăr, ia cu ciocănele sau ia de Săliște, cămașa cu lancez, cămașa cu chipet sau ciupag, cămașa încărcată sau despre cămașa cu platcă.
De la punctul de cruce la compoziții ornamentale
Atelierul 4 a pregătit elevii pentru ”Puncte de cusătură și ornamente”, copiilor fiindu-le puse la dispoziție șabloane din lemn, ace de plastic – pentru cei mai mici, etamină și ață, pentru a se familiariza cu tehnicile de cusut. Modelele au fost întâi descompuse pe foi de matematică, ca apoi să fie recompuse prin cusătura în cruce. Punctul de cusut este un element esențial al oricărei cusături și, din îmbinarea mai multor astfel de componente, fie
că sunt drepte, verticale sau oblice, se formează motivul, conform unei scheme. Mai multe motive formează o compoziție ornamentală, care presupune îmbinarea originală și echilibrată a acestora. S-au realizat astfel primele semne de carte și mici modele lucrate cu îndemânare pentru a fi aplicate pe trăistuțe simple, de pânză, puse la dispoziție în cadrul proiectului.
Atelierul 5 a tratat ”Portul popular bărbătesc”, de asemenea remarcându-se și în acest caz modelul cusăturii. Pentru că, în timp ce costumul femeii trebuie să epateze din punct de vedere estetic, prin croială, culori și modelele cusăturii, cel al bărbatului trebuie să îndeplinească aspecte mai degrabă practice decât estetice. S-au punctat elementele componente ale costumului popular bărbătesc – cămașa, pantalonii (izmene sau ițari), pălăria sau clopul – înlocuite iarna de căciulă sau cușmă.
Învățate fiind deja o mulțime de elemente tradiționale, la atelierul 6, copiii au deprins ”Tehnici de îmbinare” folosind ”cheițele” – de fapt niște cusături care unesc bucățile de pânză care compun o ie.
Cum se recunoaște autenticitatea?
Iar la atelierul 7 li s-a povestit despre ”Kitsch în arta populară”. În zilele noastre, ia nu se mai poartă zilnic, ci doar în anumite situații, festivități, ceremonii, momente din an, iar noile tehnici folosite la realizarea acestor obiecte vestimentare ajută la realizarea lor într-un timp mai scurt, produsele fiind lipsite de unicitate. Pentru că acele puncte de cusătură sau croiala unică nu vor fi niciodată redate într-un mod autentic decât de mâna femeilor care au transmis din generație în generație o tradiție! Există specialiști care susțin că portul popular vechi, autentic, s-a pierdut acum o sută de ani, ca urmare a contactului cu lumea modernă. Pentru a recunoaște o ie autentică trebuie să fii atent la un detaliu important: ia originală nu este terminată, deoarece femeile de la sat considerau că perfecțiunea nu este a omului, ci îi aparține lui Dumnezeu. Găsim astăzi ii pe drumurile de munte, în boutique-uri, mall-uri, supermarketuri, unele sunt aduse din China etc. Sunt prezentate în forme frumoase, dar cu un conținut golit de orice este tradițional românesc, fără nici o origine, motivele prezente pe acestea neavând nici o legătură cu simbolistica populară. Termeni precum ”ie stilizată” sau ”reinterpretată” atenționează asupra faptului că persoanele care au creat iile respective nu au cunoștințele necesare confecționării unei ii autentice.
Ia românească autentică este mereu brodată manual, confecționată din materialele de bază: pânză de cânepă, borangic, in, arnici, lâniță și decorată cu motive tradiționale românești. De asemenea, o ie autentică va fi tivită și încrețită manual, iar pe dosul iei ar trebui să vedem nodurile firelor de la broderii.
O ie poate fi o lecție de istorie, dar pentru a o învăța avem nevoie de exercițiu și de timp. Fiecare dintre noi poate ajunge să facă diferența între ce este autentic și ce este fals, între ce este tradițional și ce este importat.
Tradițiile continuă prin mâinile copiilor
Ultimele ateliere au fost alocate finalizării creațiilor tradiționale, iar învățăceii s-au declarat extrem de încântați de cunoștințele dobândite. De altfel, chiar dacă proiectul a ajuns la final, copiii vor ca pentru Ziua Națională a României și pentru Ziua Unirii Principatelor Române să pregătească decorații folosindu-se de tehnica cusutului tradițional. Ei ne-au
povestit că au dobândit în urma acestor ateliere un spirit estetic mai bun, talent în armonizarea culorilor, iscusință în încadrarea într-un șablon dat, autodisciplină și satisfacție personală pentru realizarea unui produs finit. Toate acestea adăugându-se elementelor informative extrem de detaliate despre portul popular românesc.
Educația prin cultură, o legătură între generații
”Ne-a preocupat valorificarea patrimoniului cultural material prin activități interdisciplinare, aducând împreună elevii și artizanii. Pentru că ne dorim ca tradițiile populare să nu fie uitate. Meșteșugul coaserii tradiționale se transmite astfel, din generație în
generație, prin activități atractive pentru copii. Prin introducerea unor metode alternative de conștientizare a moștenirii culturale pe care o deținem vrem ca tinerii să afle cât mai multe informații despre istoria și tradițiile locurilor în care trăiesc”, ne-a declarat
George Ene, primarul comunei Berceni.
”Berceniul abundă de tradiții. Avem foarte multe obiceiuri pe care vrem să le transmitem copiilor. Prin toate activitățile proiectului ”Tradiții vii” am demonstrat că educația prin cultură este un motor al inovației, sustenabilității și incluziunii” ne-a declarat, la rândul
său, Nicoleta Stoenescu, manager de proiect.
“Nicolae Iorga spunea că un popor care nu-și cunoaște istoria – și aș îndrăzni să adaug – și tradițiile – este ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Ne dorim ca în fiecare an să putem avea astfel de activități minunate, în care copiii noștri să poată învăța lucruri interesante legate de modul în care era trăită viața aici, în comuna Berceni”, a adăugat și prof. Roxana Enache, directorul Școlii Gimnaziale Nr. 1 Berceni.
