Comuna Tunari e la doar 6 km de Bucureşti, dar, cu toate acestea …foarte departe. Nici acum, în comună nu există apă şi canalizare, ca şi la precedentul articol publicat de Jurnalul de Ilfov în martie 2013. În schimb, sunt gaze, un parc, o grădiniţă impresionantă, o clădire destinată gospodăririi comunale, monumente istorice şi, în satul Dimieni, singura biserică maronită din România.
De ce lipsesc apa şi canalizarea la Tunari ?
Primarul Grigore Coţe şi administratorul public Marian Ion se ocupă îndeaproape de acest subiect fierbinte, în timp ce viceprimarul Alexandru Neacşu şi restul angajaţilor din primărie se ocupă de celelalte probleme ale cetăţenilor şi ale comunei. Şi ce spune primarul referitor la inexistenţa apei şi a canalizării la Tunari: „Am depus încă din 2009 toată documentaţia pentru introducerea apei şi a canalizării prin Măsura 322, lansată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (ADRP) şi, de-a lungul timpului, la dosar, s-au cerut clarificări peste clarificări. Întâi dosarul a avut nevoie de detalii, apoi s-a renunţat şi s-au refăcut dosarele căci erau prea detaliate.Prima oară a fost declarat neeligibil, apoi am fost repartizaţi la Târgovişte. Apoi, finanţarea a fost aprobată (2,5 milioane euro), s-a făcut licitaţie prin SEAP, câştigată de un concern de firme. Când să ajungem la Achiziţii, adică la ultimul pas, iar
ne-am blocat cu dosarul. Am făcut contestaţie, am mers în audienţă. Am îmbătrânit pe proiectul acesta, nu credeam că este atât de dificil să accesezi fonduri europene. Nu zic, or fi fost greşeli şi din partea firmei noastre de consultanţă, dar…mă aşteptam să fim îndrumaţi în alcătuirea corectă a dosarelor, nu sancţionaţi. Nu am avut niciodată credite şi împrumuturi şi probabil că, până la urmă, este soluţia cea mai bună. Şi să ştiţi că, până la urmă, sunt în stare să-i dăm în judecată. 4 ani am stat pe loc degeaba, în loc să găsim alte surse de finanţare. Şi în 1997 a mai fost o încercare de aducere a apei şi a canalizării, în mandatul primarului de la acea vreme, şi nici atunci nu s-a reuşit. S-a dat imediat o lege şi branşarea la Bucureşti a fost respinsăˮ.
Desigur, la Tunari sunt puţuri cu apă, mai multe în toată comuna, însă, aşa cum adaugă viceprimarul, „Comuna noastră are nevoie urgentă de apă şi canal, nici nu e mult, sunt 14-16 km de acoperit, doar aşa putem dezvolta comuna şi aduce industrie aici. Măsura 322 cuprinde pe lângă apă şi canal, un after-school dar şi un festival tradiţional organizat pe 16 august de ziua comunei. Apoi, ne gândim şi la Cartierul Tineretului unde sunt 560 de loturi şi peste 1000 de cereri. Acolo este doar curent electric, trebuie să-ai ajutăm cumva pe oamenii care au ales să-şi ridice locuinţe. Degeaba au o panoramă frumoasă dacă utilităţile sunt greu de adus în zonă. O să mergem să vedeţi câte case sunt deja construite şi câte începute. În consiliul local ne-am gândit ca locuinţele cu două etaje să fie amplasate pe margine şi cele fără etaj către mijloc pe sistemul unui amfiteatruˮ, adaugă Alexandru Neacşu.
Fonduri CJI pentru dezvoltare
Cei trei interlocutori recunosc că dacă se mişcă ceva, totuşi, la Tunari, ori se face cu fonduri proprii, ca în cazul extinderii actualei primării, ori cu sume primite de la Consiliul Judeţean Ilfov. Viceprimarul spune că datorită condiţiilor de la grădiniţa cu program prelungit, tot mai mulţi părinţi îşi face vize de flotant pentru a aduce copiii la Tunari. „Motiv pentru care s-a impus extinderea prin mansardare a actualei grădiniţe cu program normal şi pentru aceasta există un proiect de asociere cu CJI în valoare de 15 miliarde lei (bani vechi). Apoi, în cartierul T 33, am avut o asociere cu Consiliul în valoare de 13 miliarde pentru asfaltarea a trei străzi, pe o lungime de 2 km. Două străzi sunt asfaltate, mai este o a treia şi aşteptăm doar vremea bună pentru reluarea lucrărilor.ˮ Cât despre lucrările de extindere a actualei primării, viceprimarul spune că erau chiar o urgenţă. Sunt 29 de angajaţi, iar lipsa de spaţiu era acută, Registrul Agricol era împărţit în două birouri şi, în general, nu era nicio compartimentare clară. Cum nimeni nu-şi dorea să construiască altă primărie, singura soluţie a fost extinderea clădirii actuale, lucrări care se fac 100% din bugetul local.
Documentaţia pentru nodul intermodal a fost depusă la Bruxelles
Administratorul public ne dă vestea depunerii, pe 11 martie, direct la Bruxelles, a documentaţiei pentru nodul intermodal de la Moara Vlăsiei, care va reconfigura şi viaţa comunei Tunari. «Consiliul judeţean Ilfov a a făcut demersurile prin Strategia de dezvoltare « Orizont 2020», Moara Vlăsiei a pus la dispoziţie terenul chiar lângă calea ferată şi noi, la Tunari, am fost pregătiţi cu legăturile pe căile rutiere. Aşteptăm ok-ul pentru finanţare şi dacă se aprobă, vor veni şi banii pentru studiul deprefezabilitate. Facem parte din grupul de lucru, firma de consultanţă aleasă de CJI pentru depunerea proiectului la Bruxelles este din Italia, cu mare experienţă concretă în astfel de proiecte, în sensul aprobării şi al finalizării. Marele avantaj este că prin această platformă intermodală se aprobă şi joncţiunea cu A3 şi vom putea da aviz PUZ-ului Aeroportului. Acest PUZ a fost făcut în 2006, dar nu s-au prevăzut şi legăturile aeroportului, ei nu şi-au prevăzut legătura cu A3 şi nu s-au gândit nici la un drum care să nu creeze o supraglomerare pentru Tunari şi Otopeni. Am creat noi acest drum şi l-am prevăzut în PUG-ul nostru, va veni la limita dintre Tunari şi Otopeni, şi va ieşi în Centură. Este în asociere cu Consiliul Judeţean Ilfov şi Ministerul Transporturilor, valoarea este de 4,2 milioane euro. Şi cum platforma va fi la Moara Vlăsiei, traficul va fi propice pentru noi şi putem crea mai mult în zona industrială. Cu acest proiect al nodului intermodal de la Moara Vlăsiei, noi din Tunari suntem cel mai bine poziţionaţi în zona aceasta a Ilfovului şi, implicit, a Bucureştiului. Prin noul drum pe care îl creăm, orice se va întâmpla la Tunari va fi în legătură cu toate autostrăzile, cu zona de tranzit a aeroportului, va putea merge spre munte şi mare şi pe calea ferată. E chiar un noroc pentru noi, am stat destul închişi.ˮ
Copiii, Brâncoveanu şi Walt Disney
Şi, aşa cum titram, la Tunari sunt file de poveste. Unele triste şi altele mai fericite. Iar cei care le trăiesc deplin pe cele fericite sunt micuţii de la grădiniţa cu orar prelungit. Grădiniţa poartă numele lui Dimitrie Callimachi cel de la care a fost cumpărată clădirea şi ulterior refăcută. De fapt, toată zona a aparţinut pe vremuri domnitorului Constantin Brâncoveanu de unde şi stilul arhitectural specific. „Am ţinut neapărat să păstrăm tot ce este împrejurul vechii biserici, şi ea ridicată de Brâncoveanu, pentru că nu este dat multora să aibă asemenea moştenire. Clădirea actualei grădiniţe cu ora prelungit este un fost conac cumpărat de primărie. La lucrările de consolidare s-au săpat 6 metri în adâncime şi tot nu s-a ajuns la baza fundaţieiˮ, povesteşte viceprimarul.
Iar Grigore Coţe adaugă: „Suntem la capacitate maximă cu copiii. Oamenii sunt mulţumiţi, primăria plăteşte 80 % şi părinţii 20%, adică 2 milioane pe lună în care intră şi cursuri de limba engleză sau dansuri. Cu sala de mese amenajată în fosta pivniţă a conacului unde s-au păstrat boltele din cărămidă originale şi pereţii pictaţi din dormitoarele de la etaj, copiii se culcă şi se trezesc într-o povesteˮ.
Iar mulţi vor povesti, peste ani, despre istoria apei şi a canalizării din Tunari şi a felului în care comuna s-a schimbat rapid, aidoma poveştii cu prinţul frumos şi broasca.
