Duminică seară, pe 31 august, de ziua limbii române, pe pajiștea Parcului Brâncovenesc al Mogoșoaiei, cântecele și gândurile Mariei Tănase s-au făcut auzite într-un „Cântec de leagăn”, un spectacol-document regizat de Carmen Lidia Vidu.
„Mai presus de iubirea mea pentru tine a fost cântecul”
Actriţa Teatrului Fantasio din Constanţa, Mirela Pană, a avut curajul să se pună în pielea Mariei Tănase și, pentru că vocea o ajută peste puteri, să-i cânte și 6 piese mai puţin cunoscute publicului. Acompaniată de pianistul George Călin care, se vede treaba, a învăţat pe de rost partiturile, căci altfel nu putea citi notele în slaba lumină a locului ales pentru spectacolul de la Mogoșoaia. Mirela Pană spunea într-un interviu că îi datora acest specatcol Mariei Tănase pentru că, de mai bine de 10 ani, se învârte printre cântecele ei.
Textele citite de Mirela Pană sunt, de fapt, scrisori către diverși directori sau miniștri, în care Maria Tănase nu se sfiește să scrie despre “golul financiar prin care trecea, despre restanţele la plata întreţinerii de la bloc și a chiriei, în total datorii de 3.000 lei”, scrisori către soţul ei în care își cere iertare și în care îi spune” dragul meu soţ, mai presus de iubirea mea pentru tine a fost cântecul”. Apoi, regizoarea a inserat și mărturii de la diverși oameni din anturajul Mariei Tănase, cum ar fi aceea a șoferului pe care artista l-a avut timp de 10 ani.
Munca strălucește în puterea nopţii
Cele 60 de minute în care Mirela Pană și George Călin revin în anii ’30-’40, de glorie ai Mariei Tănase, sunt adunate într-un show atent documentat de regizorul Carmen Lidia Vidu. Nici nu vreau să scriu mai mult, pentru că trebuie să vedeţi „Cântec de leagăn”.
Iar despre momentul artistic de duminică seara, o mărturie auzită după terminarea spectacolului, în timp ce publicul se retrăgea pe aleea luminată a parcului: „ Mogoșoaia asta este un focar de cultură, e neașteptat ce au adus în această seară!”.
„Nici n-am ajuns-o măcar”
Una dintre cele mai tulburătoare mărturii vine din partea interpretei de romanţe (mai ales), Ioana Radu ale cărei cuvinte și imagini au fost proiectate pe ecranul din parc: „Mă bucur că v-aţi adus aminte de mine, eu însă regret că s-a terminat războiul cu Maria Tănase, căci eu am fost într-un permanent război cu Maria Tănase. Îmi pusesem eu de gând așa, în copilărie, să o întrec, dar nici n-am ajuns-o măcar. Am urmărit-o zi cu zi ceas cu ceas în absolut toate acţiunile ei. Am cules de la ea tot ce a fost frumos și mi-am ales interpretarea.”
