Preotul Ioan, de la Parohia Jilava
Când examinăm viziunea ortodoxă asupra societăţii în special situaţia divorţurilor ca stare de fapt, trebuie să începem prin a ne aduce aminte că viaţa de familie este celula de bază a fiecărui neam. În vremurile noastre, idealul sacru al familiei este deseori ameninţat pentru că este considerat mai puţin important decât banii sau cariera.
“Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”
În comunităţile noastre rurale sau urbane ca să vorbeşti de divorţ şi apoi să încerci o clasificare a motivelor care duc la el, din punctul de vederea al Bisericii Ortodoxe, trebuie să apelezi la învăţătura şi canoanele tradiţiei ortodoxe de peste 2000 de ani. Sfânta Scriptură, cartea de căpătâi a Ortodoxiei, vorbeşte despre Nuntă, această Mare Taină a unirii dintre bărbat şi femeie ca fiind o naştere din nou întru comuniune permanentă între soţ şi soţie. Încă de la început este important de menţionat că Hristos spune “ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19.6), cu alte cuvinte cununia presupune întemeierea familiei, într-un singur organism duhovnicesc, o singură natură, pe vecie, pentru că Dumnezeu iubeşte şi binecuvântează unirea între cei doi şi nu vrea dezbinare sau despărţire. Dacă Dumnezeu permite celor doi tineri să se căsătorească şi să întemeieze o nouă familie, înseamnă că ei au fost binecuvântaţi de El şi se potrivesc unul cu altul; din acest motiv, nu ne putem îndoi că cei doi se pot şi trebuie să se mântuiască. Scopul căsătoriei, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mântuirea reciprocă, este iubirea prin care cei doi devin un singur trup, devin una. În caz că Dumnezeu consideră că această unire nu-şi poate realiza scopul ei, mântuirea reciprocă a soţilor, vor exista nenumărate împrejurări care împiedică săvârşirea căsătoriei.
Prima nuntă e lege
În tradiţia canonică a Ortodoxiei de peste două milenii nu este precizată sau folosită ideea/conceptul de divorţ. Din punct de vedere al Bisericii nu se abordează decât problema celei de a doua sau a treia nunţi. Căsătoria a doua sau a treia este îngăduită de Biserică numai celor ce au rămas văduvi de tineri şi n-au copii. În cărţile noastre de cult nu există nici o rugăciune de dezlegare sau rupere a căsătoriei. Canoanele Bisericii Ortodoxe sunt foarte clare: “Nunta cea dintâi este lege, a doua este iertare, iar cea de-a treia este călcare de lege”. De aceea după nunta cea din lege (prima, care e considerată Sfânta Taină), la a doua nuntă se aplică canonisirea mai scurtă şi uşoară, iar la a treia nuntă mai aspră şi mai lungă toate cu povăţuirea preotului duhovnic.
Excepţii când se îngăduie divorţul
Totuşi, sunt şi excepţii prin care Biserica Ortodoxă îngăduie divorţul: 1) în caz de adulter sau preacurvie persistentă; 2) părăsirea Ortodoxiei de către unul din membrii familiei ceea ce împiedică atingerea mântuirii. Sfantul apostol Pavel spune: “dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace”; 3) Dispariţia unuia dintre soţi fără urmă mai mulţi ani; 4) Atentarea la viaţa soţului sau a copiilor atunci când convieţuirea cu persona respectivă devine periculoasă.
Dacă soţul şi soţia respectă normele biblice respectându-se unul pe altul, căsătoria va avea parte de binecuvântare şi ajutorul lui Dumnezeu.
