Ioan Ioviț Popescu – mândria și respectul unei comunități. Primul titlu de ”Cetățean de Onoare” al orașului Măgurele

”Vreau să îmi exprim și pe această cale recunoștința și să-i mulțumesc domnului academician Ioan Ioviț Popescu pentru întreaga activitate, pentru tot ce a făcut și pentru tot ceea ce reprezintă pentru România și, în mod special, pentru comunitatea din Măgurele. Le mulțumesc și tuturor celor care ne-au onorat cu prezența la ceremonia de astăzi – reprezentanți ai mediului academic, ai tuturor institutelor de cercetare din Măgurele, oameni de care suntem mândri și care reprezintă adevărate valori ale României, ale acestei comunități, ale acestui oraș care reprezintă pentru ei „acasă”. Mă înclin cu stimă!”, a transmis primarul orașului Măgurele, Narcis Constantin.

Printre invitații de seamă la momentul festiv s-au aflat academicianul Nicolae Zamfir, la rândul domniei sale cetățean de onoare al județului Ilfov din anul 2019, care l-a prezentat pe colegul domniei sale, la ceas de ”recunoaștere a contribuțiilor sale remarcabile și a devotamentului său neobosit pentru comunitatea din Măgurele”, academicianul Voicu Lupei, prof. dr. Victoria Plaveti sau prof. dr. Gheorghe Dinescu. ”Domnul profesor, acum în vârstă de 90 de ani, a petrecut în Măgurele peste 50 de ani, iar configurarea platformei de cercetare îi aparține. Se identifică cu acest oraș, și-a pus amprenta spirituală pe întreaga comunitate de aici. Aici a creeat, continuă să creeze și e o bucurie pentru noi să vedem această apreciere a celor din Măgurele pentru Ioan Ioviț Popescu”, a subliniat prof. dr. Gheorghe Dinescu, iar academician Voicu Lupei i-a urat ”sănătate, viață lungă și să se bucure cât mai mult de onorurile acestui titlu atribuit cu mândrie”, demers, de altfel, apreciat și de prof. dr. Victoria Plaveti, care a felicitat cu sinceritate administrația orașului Măgurele.

Pe site-ul Primăriei Măgurele, în cadrul interviurilor făcute cu personalități ale comunității locale, academicianul Ioan Ioviț Popescu spune despre ”înfloritorul oraș” în care s-a stabilit, că a venit aici ca student, ”în vara anului 1952, la nou înființatul de către academicianul Horia Hulubei (în 1949) a Institutului de Fizică. De fapt, singura clădire cu laboratoare de atunci era fosta Școală de Fete a lui Ioan Slavici, iar eu am făcut practică la un microscop electronic din această veche clădire, pregătind și citind probele și schimbând filamentul când se ardea. La capătul pajiștii din vale se întindea atunci, ca și acum, micul lac, înconjurat de pădure, un palid reflex al vechilor Codrii ai Vlăsiei. Se spune că lacul este “Lacul codrilor albastru” din poezia lui Eminescu, știindu-se că acesta îl vizita pe prietenul său Slavici la Măgurele”, povestea, de acum cetățean de onoare al urbei care l-a primit cu mândrie, Ioan Ioviț Popescu, îndemnând ”cu toată dragostea, pe oricine, să viziteze înfloritorul oraș Măgurele”.