“Timp de 10 ani am format un cuplu de invidiat cu soțul meu. Acum cinci ani însă, au apărut discuții inutile, cu urmări extrem de dureroase. Și asta pentru că am dat naștere unui copil cu probleme grave de sănătate, iar el și familia lui nici nu au vrut să audă de acest copilaș. Ba mai mult, a dat bir cu fugiții, lăsându-mă singură cu un copilaș după primele cinci luni de la nașterea micuțului. Am făcut orice sacrificiu a fost nevoie și mi-am crescut singură copilașul. Acum însă, puiul meu a crescut și simte nevoia să se apropie de tatăl său. Mă întreabă din ce în ce mai des de TATA, de ce la el nu vine niciodată așa cum se întâmplă la prietenii lui de la grădiniță. Nu știu cum să-i spun că tati ne-a abandonat de mult, că are un alt copil cu o altă femeie iar de noi nici nu vrea să audă. Pe lângă boala cumplită care în timp va duce la paralizia mâinilor sale, băiețelul suferă și de dorul celuilalt părinte. Iar eu nu știu ce explicație să-i dau pentru suferințele lui. ”  

Claudia Dobre – Buftea

Din nefericire, sunt din ce în ce mai dese cazurile în care părinții divorțează iar tații se eschivează de la implicarea în educația copiilor, în timp ce mama este cea ca-re trebuie să dea explicații și să facă față furiei copiilor datorată plecării tatălui. Unii tați sunt complet iresponsabili și nu vor să-și asume responsabilitățile lega­te de creșterea copiilor după divorț, sau în cazul de față, tatăl s-a simțit depășit de situație și nu a dorit să și asume responsabilitatea creșterii unui copil cu probleme de sănă-tate. Nu este în interesul copilului să se mențină vii speranțele legate de faptul că în­tr o zi va fi apropiat de tatăl lui. Promisiunile neîmplinite dau naștere la sentimente de neîncredere și deziluzie, sentimente ce se vor menține pe parcursul întregii vieți. Chiar dacă aceasta este o realitate crudă de prezentat copilului, acest lucru nu tre-buie evitat. De multe ori, mamele, într-un mod ina­decvat, încearcă să protejeze tatăl sau copiii de consecințele comportamentului, inducându-i în eroare pe cei mici. De asemenea, egocentricitatea copiilor mici îi face să-și asume responsabilitatea pentru lipsa de disponibilitate a tatălui, ei crezând că nu sunt demni de dragoste („trebuie să fie ceva în neregulă cu mine, altfel tata ar dori să mă vadă”). 

Băiețelul trebuie să dezvolte o ­legătură cu un ­„înlocuitor de tată” 

În acest caz, dvs. va trebui să comunicați cu copilul explicându-i că lipsa tatălui din viața lui este rezultatul insuficienței și limitării capacității tatălui să iubească și să fie părinte, că acest lucru nu se datorează faptului că el este nedemn și nu merită să fie iubit; nu este nimic în neregulă cu el. Acest lucru trebuie în permanență subli­niat pentru că în caz contrar va crede că este în totalitate vina lui, fapt ce va favoriza în timp ­instalarea depresiei, diminuarea încrederii în sine, o prestație scăzută la școală etc. 

Este recomandat pentru băiețel, să dezvolte o legătură stabilă cu un „înlocuitor de tată” care poate fi în special unchi sau bunic, preot, prieten de familie, o persoană care să manifeste un comportament matur și responsabil, care se ghidează după reguli clar definite și care impune regulat limite.