Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European au ajuns la un acord politic privind reforma Politicii Agricole Comune. Pe baza propunerilor Comisiei, formulate în octombrie 2011, acordul are patru reglementări fundamentale, aprobate de Parlamentul European și Consiliul Europei, cu privire la Plățile Directe, Organizarea pieței comune, dezvoltare rurală și reglementarea pe orizontală a aspectelor financiare și de management și monitorizare cu privire la PAC.
I. Plăți Directe
Pentru o distribuție mai echitabilă a sprijinului, sistemul de plăți directe se va îndepărta de prevederile care acordau statelor membre și fermierilor subvenții pe baza referințelor istorice. Acest lucru va însemna o convergență a subvențiilor nu numai între statele membre, dar și în cadrul aceluiași stat. În plus, se introduc “subvențiile verzi”, conform cărora 30% din tranșele naționale vor fi în legate de obligativitatea implementării practicilor sustenabile în agricultură. Asta înseamnă că o parte semnificativă din subvenții vor fi alocate fermierilor care furnizează servicii publice prin protejarea mediului. Toate plățile vor fi acordate în funcție de respectarea anumitor cerințe de mediu.
Schema simplă de plăți
Statele membre vor dedica 70% din fondurile naționale pentru plăți directe schemei simple de plăți. Vor face excepție fondurile distribuite către tinerii fermieri, sau cele cum ar fi subvențiile pentru zonele defavorizate și pentru fermele mici sau plățile redistribuite, cum ar fi subvențiile cumulate. Pentru EU -12, termenul limită pentru intrarea în vigoare a sistemului simplu, într-o singură tranșă a plăților pentru suprafață va fi extins până în 2020.
Convergența internă
Acele state care în prezent mențin alocarea subvențiilor pe baza referințelor istorice, trebuie să avanseze spre niveluri similare de plată pe hectar. Ele pot alege dintre următoarele opțiuni:
● să adopte o abordare națională sau regională (bazată pe criterii agronomice sau administrative);
● să ajungă la o plată națională/regională până în 2019, sau să se asigure că acei fermieri care primesc mai puțin de 90% din plata medie acordată la nivel național/regional vor beneficia de creșteri graduale, cu garanția suplimentară că, până în 2019, fiecare fermier va beneficia de minim 60% din subvenția acordată la nivel național/regional
Fiecare stat membru va avea opțiunea de a a limita “pierderile” suferite de fermieri la 30%.
Statele membre au de asemenea dreptul de a utiliza sistemul redistribuirii plăților pentru primele hectare, caz în care pot folosi până la 30% din alocările naționale pentru a le redistribui fermierilor pentru primele 30 de hectare (sau până la suprafața medie a fermelor, dacă depășește 30 de hectare). Această reglementare va avea un efect semnificativ în privința redistribuirii fondurilor. O altă opțiune este aceea de a se acorda subvenția maximă pe hectar.
(Va urma)
