Semnificațiile obiceiurilor de Crăciun
Nașterea Mântuitorului, a Pruncului Sfânt, este încununată de numeroase obiceiuri frumoase. Împodobitul bradului, venirea lui Moș Crăciun cu tolba-i plină de daruri, colindatul din casă-n casă prin care se aduce vestea Nașterii Domnului, curățirea și înfrumusețarea casei cu decoruri speciale, sunt momente magice, așteptate cu bucurie și încărcate de semnificații.
Ieslea
De la mic la mare, creștinii organizează anual, în cinstea Nașterii Copilului Sfânt, spectacole și piese de teatru, prin care vestesc lumii întregi marea sărbătoare a Crăciunului, cu frumusețile ei. În toate programele artistice, protagoniștii scenetelor poartă costume care amintesc de portul biblic, original și își interpretează rolurile pe scene decorate corespunzător. Iar una dintre decorațiunile nelipsite în această perioadă în povestirile biblice este ieslea, confecționată din lemn sau rigips. Aceasta reprezintă locul Nașterii lui Hristos.
Bradul de Crăciun
În ziua Sfântă de Crăciun, falnicul brad verde împodobește și îmbogățește cu frumusețea lui orice casă de creștini. El este considerat pomul vieții, deoarece rămâne mereu verde și nu piere, simbolizându-l pe Hristos, cel veșnic viu, și simbolizează dragostea eternă a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, bradul a devenit, în timp, unul dintre simbolurile credinței, fiind întrebuințat în cele mai importante momente din viața omului – nașterea, nunta și moartea. Instalațiile de beculețe și globurile care-l decorează la sărbătorile de iarnă, sugerează reînnoirea, iar lumânările și ghirlandele sclipitoare sunt simbolul binelui și al vieții veșnice în lumină. Steaua din vârf este steaua de la Bethleem, care a fost urmată de cei trei magi, în căutarea Pruncului Sfânt. Și țurțurii care împodobesc bradul de Crăciun au o semnificație biblică. Legenda spune că Pruncul Iisus a fost adăpostit, la un moment dat, sub un pin, iar atunci când copacul și-a dat seama că-L adăpostește pe Copilul Sfânt, din ramurile lui au început să cadă lacrimi de bucurie. Sub efectul gerului, lacrimile s-au transformat în țurțuri.
Moș Crăciun
Din cele mai vechi timpuri, se știe că Moș Crăciun este un bătrânel, cu părul lung și barba albă, ca laptele, atât de prietenos, de milostiv și de bun la suflet încât, în fiecare an, în Ajunul Crăciunului, pornește într-o lungă și superbă călătorie, cu sania sa trasă de reni. An de an, în seara magică a Crăciunului, bătrânul vine cu tolba-i plină de daruri și le împarte copiilor de pretutindeni. Și totuși… cine este acest Moș bun și blând? Legendele ni-l descriu pe Moș Crăciun ca fiind Însuși Tatăl Creator, Dumnezeu Cel care a făcut lumea și care ni l-a dăruit nouă, oamenilor, pe unicul Său Fiu, Iisus Hristos, Pruncul Sfânt pentru a fi mântuiți, pentru a fi izbăviți de povara păcatului și pentru a ne putea bucura de o viață veșnică, ce nu va avea sfârșit. Darurile reprezintă poate cea mai puternică dovadă de iubire a lui Dumnezeu pentru noi oamenii, pe care a înfăptuit-o atunci când l-a trimis pe Hristos pe pământ. Așadar, dacă momentul lui Moș Crăciun se încheie după data de 25 decembrie, în realitate, gloria Lui nu are sfârșit. Cadourile ne reamintesc că Iisus Hristos, Mântuiorul nostru, este un dar pe care ni l-a dat Dumnezeu fiindcă ne iubește.
Omul de zăpadă
Una din marile bucurii ale iernii și ale sărbătorii pe care o așteptăm cu atâta drag o reprezintă omul de zăpadă. Povestea simpaticului personaj își are originea în Evul Mediu când, odată cu prima ninsoare care se așternea pe pământ, lua viață. Astăzi, fie că se regăsește în curtea casei, decorează bradul sau adaugă un plus de frumusețe și mister gospodăriei, el este simbolul purității, întruchiparea nevinovăției și a curățeniei.
Coronițele de brad
Dintre decorațiunile care înfrumusețează casele creștinilor în zilele sărbătorilor de iarnă, coronițele de brad au un loc aparte. Și o simbolistică pe măsură. Acestea simbolizează dragostea Tatălui Ceresc față de oameni. Forma rotundă a coronițelor nu este întâmplătoare. Ea reprezintă iubirea divină, care nu are capăt și nu încetează niciodată.
Lumânările de pe masă
În toate casele de gospodari creștini, masa de Crăciun se servește alături de familie, prieteni, cunoscuți, oameni dragi inimii lor, la lumina lumânării. Aceasta este lumina luminii, simbol al luminii lui Hristos pe întreg pământul și, totodată, o cinstire și o recunoștință arătată de către gazdă stelei ce a răsărit la Bethleem, în momentul Nașterii Domnului și i-a călăuzit pe magi către Copilul Sfânt.
Colindele
Cetele de colindători care umblă din casă-n casă, încă din Ajunul Crăciunului, vestesc momentul Nașterii Domnului. Prin cântările lor, colindătorii cheamă gospodarii să-l întâmpine și să-l cinstească pe Hristos, Fiul Domnului. Zurgălăii, sunetele clopoțeilor de care se folosesc aceștia pentru a aduce vestea cea bună, reprezintă anunțul sosirii lui Hristos, Mântuitorul.