Pomana porcului, la Căminul pentru Persoane Vârstnice, din Periș
Este cel de-al doilea an în care obiceiul tăierii porcului de Crăciun are loc la Căminul pentru Persoane Vârstnice din comuna Periș. Cu această ocazie, cei cincizeci de pensionari ai stabilimentului participă la tradiționala „pomană a porcului”, cu jumări, șorici și carne friptă, bine stropite cu țuică și vin fierte. Prilej de a depăna amintiri despre frumoasele datini ale sărbătorilor de iarnă.
Și anul acesta, bătrânii de la căminul din Periș au primit, pentru a doua oară, cadou un grăsun. Soarta acestuia era deja pecetluită. Avea să se „jertfească” pentru ca, de Crăciun, pensionarii Căminului să aibă masa bogată. Dar cum această jertfă trebuia să rămână în amintire, pentru Ghiță a fost organizată o pomană în toată regula, să fie de sufletul răposatului, conform tradiției. Invitați? Toți cei ce locuiesc în Cămin, alături de personalul care îi îngrijesc. Cum a poposit Ghiță în curtea așezământului, nu am reușit să aflu, „donatorul” a dorit să rămână „la secret”. În schimb, directorul instituției, Cristian Gheorghe, a pus „la bătaie” niscaiva bardăci cu țuică și vin, producție proprie, pentru că, nu-i așa, trebuie cinstit și sufletul răposatului, pe-acolo pe unde s-o afla.
Cea mai bună pasăre e porcu’
Pregătirea pomenii s-a desfășurat la modul cel mai profesionist cu putință, fără abatere de la tradiție. Pe un foc aprins sub o jantă veche de camion, pe post de pirostrii, a fost așezat un ceaun respectabil în care sfârâiau bucățele de slănină, în plin proces de transformare în delicioase jumări arămii. Pe masa întinsă în curte se pregăteau fâșiuțele de șorici fraged și bine pârlit. Alături, o oală răspândea arome îmbietoare de țuică fiartă. În jurul ei se stângeau deja primii amatori de bucate tradiționale. Nea Tănase are 70 de ani. Soarbe din țuica aromată și exclamă, râzând: „Mă simt ca acasă, când tăia tata porcu’!” Nea Nicu, Niculae Niculae, pe numele întreg, adaugă: „E minunat! Aș vrea să fie așa în fiecare zi!”. Și el a împlinit deja 70 de ani, dar se ține verde și vârtos. Savurează o bucată de șorici și dă dușcă ceșcuța cu țuică, vizibil încântat. „Acasă tăiam 3 porci pe an, la Dârza! Trei porci, de Crăciun, de Paște și unul vara, în august!”, își aduce aminte, cu mândrie, nea Nicu.
Oaspeți de seamă, la pomana lui Ghiță
Atmosfera devine din ce în ce mai destinsă și mai veselă. Țuica fiartă dezleagă limba. Se spun snoave și povești din tinerețe. În toiul povestirilor, se ivesc și oaspeți de seamă: primarul din Periș, Anghel Albu și vicepreședintele Consiliului Județean Ilfov, Cristina Manicea. Dau mâna cu cei prezenți și ciocnesc o ceașcă de țuică aromitoare. Pe mulți dintre pensionarii Căminului Anghel Albu îi cunoaște. Intră în vorbă cu ei și îi întreabă de sănătate. Dornici de vorbă, bătrânii îi povestesc cu plăcere ce au mai făcut în ultima vreme. Dinspre bucătărie apare și nea Mircea Stoenescu. Aduce, triumfător, o oală aburindă, cu vin fiert. Numai bună să stropească bucățelele de carne prăjite în untura rămasă de la jumări. Nimeni nu rămâne „dator” și gustă pe săturate din pomana lui Ghiță. Papilele gustative tresaltă, mângâiate de carnea suculentă a bietului grăsun.
O petrecere de neuitat
De locul festinului se apropie o pereche. Sunt soț și soție, George și Sofica Zaharia, din Slobozia. Sunt căsătoriți de 61 de ani. Stau împreună la cămin, pentru că Sofica nu se mai descurcă cu treburile gospodărești. A fost operată, de curând, și nu mai poate trebălui prin casă. Aici, soții Zaharia sunt foarte mulțumiți. Personalul îi îngrijește cu dragoste, condițiile de cazare sunt foarte bune, e aer curat. Fiica lor a venit și le-a împodobit camera cu un brăduț și ornamente de Crăciun. Cât timp îmi povestește acestea, tanti Sofica îl urmărește vigilentă pe nea George, care este deja la a doua ceșcuță cu vin fiert. „Măi, tată, tu înțelegi să nu mai bei?”, îl apostrofează ea. Nea George o privește șugubăț și îmi face cu ochiul. „O dată pe an e pomana porcului”, pare să-mi spună el.
Clipe de bucurie, oferite de oameni cu suflet
Afară este destul de frig, dar țuica și vinul îi încălzește pe bătrâneii care parcă au întinerit cu douăzeci de ani. Totuși, unii dintre ei nu mai rezistă și se întorc în saloanele lor. Nu fără a-și lua, „la pachet”, câteva jumărele, șorici și bucăți de carne, pentru a prelungi bucuria unui eveniment care le-a adus zâmbete pe fețele brăzdate de trecerea anilor.
Mulțumesc, în gând, lui Dumnezeu și celor care le-au oferit acest prilej și se îndreaptă, cuminți, către pavilioanele centrului social, cu bucuria în suflet că au mai trăit o dată clipe de neuitat, la pomana lui Ghiță, grăsunul.
