Marea sărbătoare a Pogorârii Sfântului Duh este precedată, de un alt eveniment religios, deosebit de important – Moşii de vară. Cu acest prilej, preoții din toate bisericile ortodoxe săvârşesc astăzi, pomenirea Moşilor de vară. Sfânta Liturghie va fi urmată de slujbe speciale de pomenire a tuturor celor trecuţi la Domnul.  

 

Pentru a înţelege mai bine de ce dedicăm o astfel de zi prăznuirii celor trecuţi la viaţa veşnică, vom face un scurt istoric al zilei. Biserica a rânduit o zi liturgică pe săptămână, închinată pomenirii morţilor – sâmbăta. Dintre toate aceste zile, însă, două sunt consacrate în chip special: sâmbăta Moşilor de iarnă şi cea a Moşilor de vară. Ambele poartă denumirea de moşi pentru că în aceste zile sunt pomeniţi părinţii, moşii şi strămoşii cei adormiţi. La Moşii de vară, clericii fac mijlocire pentru toţi „adormiţii” aşa cum îi numeşte Biserica Ortodoxă Română pe toţi cei care au murit fără să se pocăiască şi fără să L cunoască pe Mântuitorul Iisus Hristos. În această mare zi, preoţii înalţă rugăciuni la Ceruri pentru ca toţi cei trecuţi la cele veşnice să se bucure şi ei, de darurile Sfântului Duh, a cărui Pogorâre este celebrată în ziua următoare, în duminica Rusaliilor.

Să ne rugăm ca ei să împărtăşească lumina Domnului!

Aşadar, astăzi trebuie să ne amintim cu preţuire şi recunoştinţă de ­înaintaşii noştri şi să facem parastase pentru toţi cei morţi din familiile noastre. Să ne rugăm pentru ei să împărtăşească lumina Domnului, să aibă pace şi mântuire sufletească! La marele praznic, trebuie să-i pomenim pe toţi cei ce nu mai sunt printre noi, dar în mod  special pe cei care au murit nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi fără lumânare. Să nu-i uităm nici pe cei dispăruţi fără urmă, pe cei ce s-au stins în lagăre, în războaie, închisori ş.a.m.d. Să urmăm tra­diţia bisericească, să mergem cu o colivă şi câteva mâncăruri tradiţionale la biserică şi să-i prăznuim împreună cu preotul, cel ce mijloceşte relaţia omului cu Dumnezeu. Iar la finalul rânduielilor bisericeşti, să împărţim din bucate şi nevoiaşilor de lângă noi.

Simbolistica spirituală a zilei. De ce trebuie să facem pomenirea morţilor?

La această întrebare ne răspund cel mai bine preoţii care ne ajută să vedem cu mai multă claritate pregnanta simbolistică de natură spirituală a zilei. “Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărţit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferinţă. Noi, ortodocşii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţa că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup”, explică slujitorii Bisericii, pentru site-ul crestinortodox.ro.