Preotul Ioan, de la Parohia Jilava
Viaţa noastră pe pământ nu este doar o întâmplare, omul nu este şi nu poate fi produsul unui hazard. Viaţa este un pelerinaj, o călătorie iniţiatică pe acest pământ, pentru a dobândi viaţa veşnică şi comuniunea cu Dumnezeu şi sfinţii Săi. Prin rugăciune ni se deschid porţile spre Viaţa veşnică şi întâlnirea cu Creatorul – Dumnezeu.
Rugăciunea este întâlnirea ta cu Dumnezeu
Problema rugăciunii nu trebuie să rămână la nivel de concept, ci este important să ajungă la trăire, printr-un exerciţiu constant. Element indispensabil al vieţii, rugă-ciunea, se împarte în două categorii: rugăciunea particulară (în intimitatea sufletului) şi rugăciunea în comuniune, în Biserică. În esenţă, rugăciunea este comunicare, dialog şi întâlnire a omului cu Dumnezeu.
În viaţa de zi cu zi omul, prin rugăciune se raportează la Dumnezeu, astfel, se menţine o legătură vie şi neîntreruptă cu Creatorul. Apostolul Pavel ne îndeamnă la rugăciune permanentă: “rugaţi-vă neîncetat”; oriunde, oricând trebuie să ai mintea, sufletul şi gândul lângă Dumnezeu. El este de a pururi cu noi, în Biserică, împărtăşit prin Sfintele Taine.
Participă și îngerii, și sfinţii din cer
Sfânta Evanghelie întăreşte ideea de comuniune în Biserică prin cuvintele “unde sunt doi sau trei în numele Meu acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”. Rugăciunea este o lucrare împreună a omului cu Dumnezeu. Rugăciunea în Biserică, la care participă toţi creştinii împreună cu îngerii şi sfinţii din cer se săvârşeşte întotdeauna pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi pentru ca să ni se asculte cererile noastre. Rugăciunea Bisericii se săvârşeşte prin slujbele religioase la care participă credincioşii în comuniu-ne, deoarece unde este unire este binecuvântarea lui Dumnezeu.
Slujbele religioase se împart în: cele şapte Sfinte Taine şi Ierurgiile (acatiste, paraclise, rugăciuni de sfinţire). Tainele Bisericii împărtășesc harul sfinţitor credincioşi-lor. Din primele zile pe pământ, omul primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez, devine fiu al lui Dumnezeu şi poate primi şi celelalte Sfinte Taine care îl conduc pe om în împărăţia lui Dumnezeu. Ierurgiile sunt rugăciuni speciale care se săvârşesc de către preot cu scopul de a binecuvânta şi sfinţi pe om şi toată natura înconjurătoare.
Ascultă cântarea și roagă-te împreună cu preotul
Rugăciunea în Biserică culminează cu Sfânta Euharistie parte a Sfintei Liturghii. Ea îl schimbă pe om, totul devine limpede; trăim şi simţim prietenie şi dragoste chiar şi către vrăjmaşi. Teologul american Alexandre Schmemann în cartea sa “Euharistia Taina Împărăţiei” spune că în “Liturghie totul este real, în adunarea Bisericii, în tim-pul nou al Duhului Sfânt”. Când creştinii nu au înţeles şi nu au participat la Sfânta Liturghie, s-au îndepărtat de Biserica lui Hristos şi în loc să fie ei lumina lumii, au lipsit lumea de Hristos”. Rugăciunea în Biserică, cu ţelul ei final Împărtăşirea Creştinilor, este încadrată în Sfânta Liturghie, esenţa vieţii nostre creştine pe pământ.
Cuvântul “Biserică” are două înţelesuri: adunare a credincioşilor în rugăciune şi Locaș, loc al adunării. În creştinismul primar adunarea în Biserică se realiza pentru Cina Domnului, pentru împărtăşirea credincioşilor.
Creştinul se roagă împreună cu preotul, ascultă cântarea şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le primeşte. Îi aducem lui Dumnezeu din ceea ce tot El ne dăruieşte “ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate”, pentru că avem nevoie de ajutorul celui ce ne-a creat.
Crede și lasă-te în voia Domnului
Liturghia concentrează momentul când Mântuitorul Hristos este prezent în chip real pe masa Sfântului Altar, iar apoi se dăruieşte creştinului, pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie. La auzul cuvintelor “cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”, creştinul se apropie pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Când te afli în Biserică toată grija cea lumească o lepezi, o părăseşti, pentru că Dumnezeu vine acolo unde este linişte în suflet. La începutul Sfintei Liturghii, se aude cuvântul preotului “cu pace Domnului să ne rugăm” pentru că Dumnezeu trimite harul Său acolo unde rugăciunea este sinceră şi curată.
Rugăciunea adevărată vine din iubirea de Dumnezeu, dar şi din iubirea aproapelui pentru că nu poţi spune că l iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi, iar pe aproapele tău îl urăşti.
O condiţie ca rugăciunea noastră să fie ascultată este smerenia noastră “inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmul 50).
Să ne amintim de rugăciunea împăratului Solomon, care a cerut înţelepciune de la Dumnezeu, iar Acesta i-a dat mult mai mult, bogăţii faimă, putere. Important es-te ca atunci când ne rugăm să credem, să avem îndrăzneala, să-i cerem cele de folos şi să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, pentru a putea spune ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, pe patul de moarte: “Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.
