Slujba săvărșită de un ales sobor de preoți condus de Părintele Consilier Arhimandrit Constantin Dionisie, a fost copleșitoare prin frumusețea și profunzimea ei
La Brănești, ziua de duminică, 8 iunie, a fost o zi cum rar îți este dat să trăiești. Încă de la primele ore ale dimineții, până și păsările păreau mai blânde, iar aerul curat și înmiresmat îți umplea pieptul cu o liniște diafană. Cu pași grăbiți și sufletul în așteptare, credincioșii au venit la Mănăstirea Păsărea ca la o mamă care știe să aline, să odihnească și să întărească inima. Era hramul cel mare al Mănăstirii Pasărea, o zi unică, de rugăciune și închinare.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov nr. 757, ediția print
Totul părea desprins dintr-o poveste din care nu ți-ai mai fi dorit să ieși. Biserica, împodobită cu icoane prețioase și flori care poartă în ele culorile verii, grădinile mângâiate de soare, foșnetul frunzelor, clinchetul clopotelor, toate erau adunate într-un tablou în care Dumnezeu se simțea aproape, în tăcerea din suflet și în rugăciunea rostită cu ochii închiși. Ordinea, frumusețea lăcașului de cult și evlavia pelerinilor veniți din zonă și din depărtări prevesteau o zi minunată. În prezența unui ales sobor de preoți și diaconi, condus de Părintele Consilier Arhimandrit Constantin Dionisie, Șeful Atelierelor Patriarhiei Române, credincioșii s-au unit în rugăciune, cerând pace, sănătate, liniște și curățirea inimii. Slujba praznicului Pogorârii Sfântului Duh, de o frumusețe sclipitoare, a fost trăită cu sufletul aprins de credință și bucurie duhovnicească, transfigurând întreaga mănăstire într-un colț de Rai.
Aici, timpul s-a oprit, iar sufletul a vorbit
Biserica mănăstirii, împodobită cu flori ca o mireasă a lui Hristos, vibra de sfințenie. Picturile care înfățișează momente esențiale ale istoriei sacre și icoanele făcătoare de minuni, printre care și Icoana Maicii Domnului Pantanassa, tămăduitoarea de boli grele, vegheau tăcute asupra celor care, cu ochii înlăcrimați, căutau răspunsuri, vindecare și mângâiere. Totul era înmiresmat, armonios, pătruns de o frumusețe cerească. Însă poate cea mai bună mărturie a farmecului și strălucirii sărbătorii a venit chiar din partea pelerinilor. Oameni simpli, cu inimile lor mari, au umplut curtea și aleile mănăstirii ca o mare de rugători. Chipurile pelerinilor erau luminate de o liniște greu de descris. Erau acolo bunici și copii, mame și tați, monahi și mireni, toți purtați de același dor, dorul de Dumnezeu. Maicile s-au ostenit și au pregătit cu dragoste toate cele necesare primirii pelerinilor. Sub coordonarea Maicii Starețe, Stavrofora Mihaela Costache, maicile de la Pasărea sunt asemenea unor îngeri care veghează necontenit acest sfânt lăcaș. Harnice, smerite și pline de dragoste, ele poartă cu demnitate tradiția veche și lucrarea rugăciunii neîncetate. Frumusețea chiliilor, ordinea impecabilă, grădinile înflorite și curățenia aleasă vorbesc despre o mână atentă, dar și despre o inimă plină de Dumnezeu. Iar când își primesc invitații, o fac cu tot sufletul, cu blândețe și bucurie. Nu întâmplător, părintele Arhimandrit Constantin Dionisie, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost cel care a binecuvântat acest hram istoric. Legătura sa strânsă cu mănăstirea este una de suflet și de lucrare comună, născută din ani de slujire și jertfă împreună cu obștea. Aici funcționează mai multe ateliere ale Patriarhiei Române. Sunt ateliere de croitorie, pictură, broderie, cizelură, în care peste douăzeci de maici fac lucrări de o rară finețe, cu migală și rugăciune. De altfel, aici se realizează raclele în care sunt așezate sfintele moaște, după rânduiala Sfântului Sinod. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa, moaștele a 14 sfinți care, de asemenea, au darul facerii de minuni, frumoasele veșminte picturale ce împodobesc pereții, perdeaua de icoane unicat, de o frumusețe rară și arhitectura ce păstrează elemente care ilustrează originalitatea vremurilor, dau lăcașului sfânt rafinamentul epocii și o inestimabilă valoare de patrimoniu.
Când Dumnezeu mângâie, ziua nu se uită niciodată
”Duhul Sfânt este răspunsul lui Dumnezeu la frica și confuzia omului modern. Apostolii stăteau închiși ”de frica iudeilor”. Erau triști, nesiguri, dezorientați. Pogorârea Duhului Sfânt însă îi transformă radical: din fricoși – în mărturisitori, din oameni obișnuiți – în purtători de har, din pescari – în luminători de popoare. Lumea de azi, cu fricile, instabilitatea și crizele ei, are nevoie de curajul și discernământul pe care ni le dă Duhul Sfânt. Apoi Pogorârea Duhului aduce unitate în diversitate. La Cincizecime, toți înțelegeau în limba lor propovăduirea Apostolilor (Fapte 2, 6). Observăm că Duhul Sf. nu anulează diferențele culturale sau personale, ci le armonizează într-o comuniune reală. Într-o lume fragmentată de ideologii, conflicte și individualism, Duhul oferă unitatea în adevăr și iubire – nu o uniformitate, ci o comuniune. Duhul Sfânt reaprinde sensul vieții. Oamenii de azi trăiesc adesea în vid interior: cariere fără scop, relații superficiale, valori relative. Or, Duhul Sfânt aduce lumina sensului existenței, ne arată că viața este un dar, o chemare, o cale spre Dumnezeu și comuniune. ”Duhul dă sens vieții, căci El este iubirea purtătoare de adevăr.” (Pr. Dumitru Stăniloae). Apoi Cincizecimea ne mai arată că Biserica este vie și actuală. Biserica nu este o instituție învechită, ci spațiul lucrării vii a Duhului Sfânt. Ea nu poate fi înlocuită de spiritualități alternative, pentru că numai în Biserică Duhul sfințește și unește. Doar în Biserică, primim harul care ne dă viață veșnică. Și nu în ultimul rând, Cincizecimea ne cheamă la sfințenie personală și angajare comunitară. Duhul Sfânt vine pentru a ne face: mărturisitori ai adevărului; făuritori ai păcii; apărători ai vieții și slujitori ai celorlalți”, a spus părintele Arhimandrit Constantin Dionisie. De altfel, se știe că la Păsărea, dacă vii de Rusalii, nu ai nevoie de cuvinte multe. Acolo, credința se trăiește în tăcere, în lacrima care îți curge fără să-ți dai seama, în îmbrățișarea caldă a privirii unei maici sau în zâmbetul senin al unui copil care aprinde o lumânare. Cei care au fost acolo știu că, și anul acesta, ziua hramului istoric al Mănăstirii Pasărea, care a fost sărbătorit cu o zi înaintea Preasfintei Treimi, nu s-a măsurat în ore, ci în rugăciuni. La final, toți cei prezenți s-au bucurat de bucatele gătite cu măiestrie de maici, la Agapa Frățească. Apoi, pelerinii au plecat acasă cu brațele pline de ramuri de nuc sfințite și cu sufletul mai curat. În tăcerea drumului de întoarcere, în privirea senină și în lacrima ce încă mai exista în colțul ochilor, se putea citi adevărata comoară a acelei zile: întâlnirea cu divinitatea. O zi în care Dumnezeu a coborât între oameni, iar oamenii L-au primit în inimile lor.
Maica Stareță, candela cuvântului care a aprins inimile tuturor
După o slujbă înălțătoare, sfințirea frunzelor de nuc și binecuvântarea lucrărilor realizate recent la acest sfânt lăcaș, printre care expoziția dedicată duhovncilor și troița închinată Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Parascheva, într-o cuvântare plină de înțelepciune și dragoste, Maica Stareță a vorbit despre darurile Cincizecimii, despre bucuria Pogorârii Duhului Sfânt și despre chemarea noastră, a tuturor, de a deveni vase ale luminii dumnezeiești. Cu glas cald și liniștit, a aprins în fiecare dintre cei prezenți candela sufletului, oferindu-le hrană pentru zilele grele și nădejde pentru cele bune. Apoi, a mulțumit tuturor celor care iubesc mănăstirea și strădania maicilor. ”În numele întregului sobor și al credincioșilor prezenți, cu smerenie și recunoștință, mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă pe care o manifestă în permanență față de monahismul românesc, față de mănăstirea noastră. Preacuvioșiei voastre, Părinte Arh. Constantin Dionisie, vă mulțumim din adâncul sufletelor noastre pentru bucuria pe care ne-ați prilejuit-o astăzi prin săvârșirea tuturor slujbelor care au avut loc aici. Vă mulțumim pentru eleganța și frumusețea cu care ați săvârșit Sf. Liturghie, pentru cuvântul de învățătură care a mers la sufletele tuturor celor prezenți și mai ales, vă mulțumim, în calitatea pe care o aveți ca director al Atelierelor Patriarhiei Române prin care conduceți și atelierul mănăstirii noastre alături de Maica Teofana împreună cu bucuria tuturor celor care se nevoiesc și lucrează în atelierul mănăstirii noastre”, a spus Stavrofora Mihaela Costache, Stareța Mănăstirii Pasărea.
