Uneori, am impresia că mă aflu în mijlocul unui film prost, cu „geimsbonzi” și mafioți de ultimă speță, dintr-o lume absurdă și suprarealistă, din care a dispărut orice urmă de normalitate și mă trezesc că nu mai înțeleg nimic.
Nu mai știu unde se află adevărul, pe care mi-l imaginez ca pe o ființă plăpândă și neajutorată, care tremură neputincioasă înghesuită într-un ungher întunecos de un soi de monștri fătați de un „leviathan” al minciunii, necinstei și lăcomiei. Realitatea a devenit o noțiune ambiguă, neclară, un soi de Matrix dement, lipsit de repere și certitudini. Oamenii se mișcă, acționează și trăiesc bezmetic, mânați de scopuri mârșave, lipsiți de „minima moralia”. Vorba lui Parizianu, nu mai știi „pe ce te bazezi”.
Nimic nu mai este credibil în această „șerpărie” dementă de minciuni și adevăruri amestecate de-a valma, care te fac, la un moment dat, s-o iei razna. Să nu mai știi, cum spuneam, pe ce lume trăiești.
Una dintre marile incertitudini și dileme creată de această „răzmeriță” a informațiilor contradictorii este aceasta: Sunt corupții într-adevăr corupți, sau sunt victimele unui sistem guvernat de forțe oculte, la rândul lor corupte, care au acaparat această țară și taie și spânzură, după bunul plac? Este sistemul judiciar atacat din toate părțile de cei care au jefuit de-au stins România, în ultimele trei decenii? Binomul există cu adevărat și-și face de cap sau este doar un Bau-Bau inventat de cei care vor să scape de brațul lung al Justiției?
Dacă ar fi să dai crezare „dezvăluirilor” și denunțurilor care „explodează”, în ultima vreme, la tot pasul, ajungi la concluzia că, în perioada postrevoluționară, oamenii care au avut pâinea și cuțitul în România „au făcut totul”, vorba Răposatului, să distrugă această țară. Această concluzie, care, în naivitatea mea speram să fi fost indusă de lupta politică ”model dâmbovițean”, de dezinformări și manipulări, devine o certitudine tot mai pregnantă, ca să mă exprim ușor pleonastic. Dacă aceasta este realitatea, și nu cea creată de Matrix-ul dezinformării, devine tot mai clar faptul că românii se îndreaptă inexorabil spre prăpastia auto-anihilării ca neam, a dezintegrării nației, cu o seninătate și o nonșalanță de necrezut!
„Asta se vrea”, ar spune unii, mulți, din păcate! Dar cine este „se”-ul ăsta? Păi sunt mai mulți, în mintea bolnavă a românilor. Depinde de ce parte se află fiecare. O „reprezentantă” a acestui „se” este „Europa”, care vrea să transforme România în colonie. O alta este Rusia, care vrea să refacă fostul bloc sovietic și să îndeplinească visul de veacuri al lui Petru cel Mare. Un alt „se” sunt Statele Unite, imperialiștii mondiali care vor să stăpânească lumea. Tot un „se” este, bineînțeles, multimiliardarul Soros, care și el, la rândul său vrea să stăpânească totul. Și mai sunt mulți astfel de „se”. Ce mă intrigă este faptul că, în virtutea sindromului mioritic, nu „se” vrea, din partea românilor, să „se” ia frâiele nației în mâini. Iar cei care le iau, prin votul unui popor turmentat de cele povestite mai sus, sunt cei descriși anterior, care nu fac decât să desăvârșească jaful, pe cale să devină o tradiție, în România.
De aceea, singura mea concluzie certă este că românii și România sunt în pragul nebuniei, dacă nu cumva l-au și trecut.
Articolul a apărut în ediția print a Jurnalul de Ilfov, nr.348
