Cei mai împătimiți proprietari români de Trabanturi se adună în fiecare an, la Buftea, în prima zi de sâmbătă a lunii septembrie, ca să își etaleze bolizii pe care i-au transformat în adevărate bijuterii.
Pe 2 septembrie, la ”Întâlnirea Trabantiștilor 2023”, la Buftea, au participat câteva zeci de proprietari ai legendarelor autoturisme germane. Dovada că între trabantiști și mașinile lor există o legătură afectivă rezultă și din modul în care vorbesc de acestea și le îngrijesc, ca pe adevărate bijuterii sau chiar despre copiii lor, despre care sunt capabili să vorbească la nesfârșit și să le admire.
Evenimentul din acest an a fost organizat, ca de fiecare dată, cu sprijinul Primăriei orașului Buftea și a inclus în programul său o vizită inedită la Cupa Shagya Arab 2023, demonstrând printr-un amestec de forță și eleganță, că lumea echitației și cea a automobilelor pot conviețui armonios.
Parada trabantiștilor se desfășoară de regulă sâmbăta, la Buftea și presupune parcurgerea unui traseu prin oraș, urmat de o festivitate de premiere în cadrul căreia se acordă diplome, se fac numeroase poze și se deapănă amintiri. Evenimentul în sine este de natură să promoveze conectarea, restaurarea și conservarea acestor vehicule istorice, fabricate din 1964, până în 1990, când au apărut cele cu motor de Volkswagen Polo. Pentru cunoscători, evenimentul începe însă la Baza 0, un loc special, tot din Buftea, unde cazarea se face la cort sau rulotă, iar regula principală este să existe cât mai multă bună dispoziție, susținută prin muzică, grătare și chiar pescuit.
Simbolul cailor putere care rezistă peste ani
Trabantul a fost una dintre mașinile simbol ale comunismului, rămas în producție fără modificări majore timp de 34 de ani. În momentul apariției, Trabantul era un automobil modern care introducea o serie de soluții inovatoare: suspensii independente, motor transversal și tracțiune față, plus caroserie autoportantă. Pentru a face economie la oțel, mașina avea caroserie din Duroplast, un material plastic, realizat din reziduuri de bumbac ale industriei textile, amestecate cu o rășină care era un produs secundar al industriei chimice. Neajunsul Trabantului era însă motorizarea în doi timp, derivată din propulsoarele DKW, produse înainte de război. În 1964, automobilul a trecut printr-o transformare, ocazie cu care a căpătat înfățișarea cea mai cunoscută cu care a continuat să fie produs până în 1990, sub denumirea de Trabant 601.
