@ Zidurile bisericii sunt brațe deschise pentru oamenii în nevoie
La câțiva pași de freamătul Capitalei, satul Copăceni își poartă istoria ca pe o haină de lumină. Aici, între stejarii care au dat nume așezării și cerul larg al câmpiei, bisericile închinate Sfinților Dimitrie, Izvorâtorul de Mir și Gheoghe, Purtătorul de Biruință veghează de peste veacuri sufletele localnicilor.
Articol publicat în Juralul de Ilfov Nr. 793, ediția print
Lăcașurile de cult sunt, de fapt, inima familiei creștine din Copăceni. O inimă care bate în ritmul rugăciunii, al faptelor bune și al grijii pentru aproapele. Copăceni, așezare cu obârșii din vremea lui Mihai Viteazul, și-au luat numele de la falnicii copaci ai codrilor Vlăsiei. Timpul a așezat aici generații de oameni harnici, credincioși, legați de pământ și de biserică. În trecut, pe aceste meleaguri slujeau călugării de la Mănăstirea Comana, îngrijind viile și sufletele oamenilor. Au existat bisericuțe mai vechi, ridicate cu trudă și nădejde, mistuite apoi de foc sau roase de vreme. De atunci și până astăzi, ele au fost mereu înnoite, îngrijite și împodobite, cu pictură și lumină și mai ales, cu jertfa discretă a slujitorilor și a credincioșilor ei. Restaurate, îngrijite, resfințite, bisericile au crescut odată cu satul, devenind un model de iubire, dăruire și speranță. Preoții parohi Anghel Gheorghe și Apaitan Daniel Romi duc mai departe această misiune, alături de părintele diacon Andrei Teșu, într-o slujire care îmbină armonios Altarul cu nevoile financiare și materiale ale creștinilor satului, rugăciunea cu fapta bună.
Biserica, loc de alinare și sprijin
La Copăceni, credința nu rămâne în cuvinte. Ea coboară în viața de zi cu zi. Copiii sunt sprijiniți de către preoți și autoritățile locale să meargă mai departe pe drumul școlii, pentru ca lipsurile materiale să nu le frângă aripile. În fiecare iarnă, darurile ajung în mâinile celor mici, aducând bucurie și lumină în casele lor. În vremuri de nevoie, așezământul social al bisericii a devenit adăpost pentru grădiniță, dovedind că zidurile pot fi transformate în brațe deschise. Vârstnicii singuri primesc ajutor material, dar și ceea ce este poate mai prețios, o vorbă bună, o îmbrățișare, sentimentul că nu sunt uitați. Familiile cu mulți copii, oamenii greu încercați de viață, cei apăsați de neputințe sau dependențe găsesc aici un sprijin discret, dar constant. ”Ne dorim ca biserica să fie un loc unde oamenii să-și regăsească sensul, puterea și demnitatea”, spune părintele diacon Andrei Teșu.
Pași spre vindecare, modele pentru viață
Astăzi, când încercările iau forme tot mai complexe, Parohia Copăcenii de Jos aduce în atenția societății teme actuale, tratate cu maximă responsabilitate și inima deschisă. Pe 27 februarie, părintele lect. univ. dr. Tudor Gheorghe, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, va susține în Parohia Copăcenii de Jos conferința ”Aspecte pastorale, medicale, social-filantropice și duhovnicești privind tratarea adicțiilor”, un prilej de dialog și luminare pentru cei care caută ieșire din cercul dependențelor și pentru familiile lor. Pe 15 martie, la Parohia Copăceni Mânăstirea, un alt eveniment de suflet va aduce în prim-plan chipuri de sfinte care au știut să transforme suferința în biruință: ”Sfânta Maria Brâncoveanu și Sfânta Anastasia Șaguna, modele de credință, demnitate și iubire pentru soțiile și mamele creștine” de astăzi. Astfel de întâlniri sunt pași importanți spre o localitate mai unită și mai puternică în bine. Așadar, bisericile din Copăceni nu impresionează prin mărime, ci prin căldură. Nu prin fast, ci prin apropiere. Ele trăiesc prin oamenii care le trec pragul și prin cei care, poate, nu îndrăznesc încă să o facă, dar știu că acolo există întotdeauna o ușă deschisă. Sub ocrotirea Sfințior Mari Mucenici Dimitrie și Gheorghe, localnicii din Copăceni învață, zi de zi, că adevărata putere stă în solidaritate, în educație, în grija față de cei slabi și în credința lucrătoare prin iubire.
