CCD Ilfov a fost, săptămâna trecută, gazda dezbaterii având ca temă patrimoniul cultural al județului Ilfov și educația pentru conservarea și promovarea patrimoniului cultural în școlile ilfovene.

Articol apărut în nr. 395 al Jurnalului de Ilfov, ediția print

”În primul rând, de ce o astfel de activitate? Pentru că 2018 este Anul European al Patrimoniului Cultural. De aceea, mi-am dorit, în primul rând, sensibilizarea opiniei publice și a cadrelor didactice cu privire la importanța conservării și promovării patrimoniului local și, bineînțeles, a educației pentru patrimoniu, pentru că școala are misiunea de a educa elevii în spiritul cunoașterii, păstrării și transmiterii mai departe a valorilor cultural-istorice cu care se identifică și se individualizează națiunea română față de celelalte popoare”, a spus, în deschiderea dezbaterii, Ovidiu Sebe, prof. metodist la Casa Corpului Didactic Ilfov. Acesta a precizat că, în fiecare țară, Anul European al Patrimoniului Cultural este gestionat de un coorodnator național – pentru România fiind vorba de Institutul Național al Patrimoniului – care va selecta, în concordanță cu obiectivele europene, proiecte și evenimente culturale care să mobilizeze un număr cât mai mare de beneficiari și să aibă un impact relevant în societate. Cu referire la Ilfov, a amintit câteva exemple ”de bună practică” privind conservarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural local în rândul elevilor și în comunitate, Ovidiu Sebe referindu-se la ”Obiceiului Cucilor”, la expoziția permanentă de la CCD Ilfov, constituită din elemente de patrimoniu cultural tradițional (țesături, obiecte de lemn, ceramică sau fragmente ceramice) sau, nu în ultimul rând, la reînvierea unui dans specific local – ”Hora la patru de la Brănești”.

Ilfov are cu ce să se mândrească!

Au urmat o serie de prezentări ale parti­cipanților prezenți la dezbatere, prima fiind a Mihaelei Coman, masterand la Facultatea de Geografie, care a vorbit despre Curtea Domnească a Cantacuzinilor de la Afumați (Conacul Cantacuzino, construit în 1696, și Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, din imediata apropiere) și despre cum acest patrimoniu cultural-istoric din localitate este promovat turistic sau educațional.

Prof. Iulia Călin a prezentat activitățile educative derulate de Școala gim. nr.1 Brănești privind patrimoniul cultural local. ”O echipă puternică și frumoasă a școlii, formată din profesori, elevi, părinți și personal nedidactic, angajată în construirea viitorului prin recuperarea trecutului, ghidată de zicerea lui Kogălniceanu: ”Un popor fără trecut nu poate avea viitor””, a explicat profesoara. A vorbit apoi despre ”chisăleap” – o plăcintă unică în țară, specifică Brăneștiului, specificitatea sa fiind dată de magiunul de pepeni pregătit în localitate, într-o atmosferă de sărbătoare, fiert afară, la ceaun pe lemne, trei zile și trei nopți. Dar și despre reînvierea obiceiului ”Simini” – tradiție veche din Ajunul Floriilor, o urare specială făcută gospodarilor pentru o recoltă bogată. Urarea este în limba bulgară și trebuie făcută respectând anumiți pași de dans.

”Lăzărița”, care încă se păstrează, la Măgurele

De la Măgurele, profesoarele Viorica Andrei și Niculina Chiripuci au prezentat tradiții și obiceiuri locale de Paști și Florii, care sunt duse mai departe de copiii și elevii din localitate. Au început prezentarea cu ”Lăzărița”, pentru că, în orașul Măgurele, în satul Brosărie, devenit acum str. Aluniș, etnicii bulgari, stabiliți aici la jumătatea sec. al XVIII-lea, păstrează cu sfințenie această datină, prin care îl sărbătoresc pe Lazăr cel înviat de Domnul Iisus Hristos. ”Fetele cu vârste între 3 și 18 ani, organizate în grupuri, pornesc colindul dinspre partea de Răsărit a satului. Pe la porți sunt așteptate de mai toată suflarea comunității, pentru că fiecare gazdă este pregătită să le întâmpine pe lăzărițe cu un castron cu ouă proaspete, așa cum cere datina. După colind, conducătoarea grupului de fete, nașa – cum este numită, primește drept răsplată un ou din castron, alături de o sumă de bani, după posibilitatea fiecărei gazde. Cântecele fetelor au, fiecare, o dedicație specială, în funcție de calitatea membrilor familiei respective. Sunt cinci astfel de cântece, dansante (în limba bulgară) și unul în limba română – pentru fetele nemăritate, flăcăi, copii, gazde și găzdoi, iar înainte de începerea colindului, nașa așează o batistă pe umărul celui colindat. La sfârșitul colindului, fetele se duc la nașă acasă, aceasta organizând pentru ele o petrecere unde împarte ouăle primite și banii. Ouăle sunt vopsite de fiecare în Joia Mare și se ciocnesc de Paști”, au explicat profesoarele. Acestea au mai vorbit despre alte obiceiuri, nu neapărat specifice orașului Măgurele, dar iubite de cei mici, dar și de cei mari, în aceeași măsură: purtarea portului popular la zile de sărbătoare, dansul ”Călușul”, ”Paparudele”, dansul ”Hora Mare” etc.

Cartea de patrimoniu

Horiana Petrescu, bibliotecarul CCD, a vorbit despre rolul cărților din biblioteci, în păstrarea patrimoniului cultural – a ceea ce se transmite din generație în generație. Discursul a pornit de la definiția cuvântului ”patrimoniu”, provenit din latinescul ”pater”/”patris” – ”părinte”/”tată”, așadar ”bunuri părintești”/”averi moștenite”. Iar cărțile de patrimoniu fac parte dintre aceste bunuri tangibile cu o valoare istorică și documentată deosebită! Aici intră incunabulele – cărți tipărite de la descoperirea tiparului de către Gutenburg până în 31 decembrie 1500. Apoi sunt cărțile românești editate până la 1830, cărți străine editate până la 1800 (inițial 1725), cărți cu valoare bibliofilă deosebită, cărțile vechi, rare și manuscrisele.

Din păcate, fondul de carte de patrimoniu din biblioteci este net inferior fondului de carte de patrimoniu din muzee, pentru că păstrarea acestora se supune unor condiții stricte, pentru a nu se deteriora, pe care bibliotecile nu le pot indeplini. Horiana Petrescu a amintit aici de cea mai veche lucrare și cea mai valoroasă din România – un fragment din Codex Aureus, evangheliar latin scris pe pergament, din anul 810. Fragmentul de la Biblioteca Națională din Alba Iulia – filiala Batthyaneum – numără 111 file (222 pagini), în folio, format regalis, textul fiind scris cu cerneală de aur, pe două coloane cu 31 de linii în caractere unciale.

Final cu vizită la Conac

Alina Ene, de la Asociația Culturală Brănești a vorbit despre legislația din zona patrimoniului, iar Alexandru Zănescu, despre originea cuvântului ”Ilfov”. La activitate au mai participat inspectorul școlar general adjunct Cristina Ghiță, Rodica Cozma, director CJRAE și Nică D. Lupu, iar la finalul activității o parte din cei prezenți s-a deplasat la Afumați și au vizitat Conacul Cantacuzinilor.

PE ACEEASI TEMA