Elita lumii academice s-a reunit în Ilfov

Liceul Teoretic “Horia Hulubei” din oraşul Măgurele a găzduit lansarea lucrării “Cercetări arheologice şi documente din arhive ­despre oraşul Măgurele (jud. Ilfov) şi unele sate de la vest sud-vest de Bucureşti”, semnată de profesorul universitar, doctor în arheologie, Petre Roman şi apărută sub egida Academiei Române şi Institutului de Arheologie “V. Pârvan”, cu finanţare din partea ­Primăriei ­Măgurele.

Eveniment cultural de o importanţă deosebită, lansarea a reunit, în Cabinetul de istorie al liceului, personalităţi de marcă ale mediului academic românesc – precum cunoscutul academician Răzvan Theodorescu, Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, Panait Panait, directorul Muzeului Municipiului Bucureşti, cercetător Gheorghe (Tamino pentru prietenii domniei sale) Cantacuzino, Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, şeful Departamentului de Arheologie din Muzeul Municipiului Bucureşti sau Cristian Schuster, şeful Centrului de Tracologie din cadrul Institutului de Arheologie. Au fost prezenți reprezentanţi ai autorităţilor locale – primarul şi viceprimarul oraşului Măgurele, Dumitru Ruse şi Narcis Constantin, alături de consilieri locali, inspector şcolar general – Inspectoratul Şcolar Judeţean Ilfov, Ion Cornaciu, deputatul Thuma Hubert, subprefectul judeţului Ilfov, Ionel Nae, dar şi parohii bisericilor din Măgurele.

Toţi cei prezenţi au vizitat, în preambulul lansării celei mai importante scrieri despre istoria Măgurelelor, Muzeul Şcolar din incinta liceului, o reconstituire a unei vechi săli de clasă, în care au fost adunate diferite uniforme şcolare, abace vechi, cataloage şi caiete de la sfârşitul secolului XIX.

Carte despre trecut

“Semnatarul rândurilor de mai jos a fost prezent la Măgurele, în intervalul 1 decembrie 1956 până la 15 septembrie 1963, ca profesor la şcoala generală nr. 137. Am ales Măgurele, în locul unui liceu bucureştean unde fusesem repartizat, după o prealabilă ­scurtă cercetare pe teren care mi-a arătat o extraordinară bogăţie arheologică a zonei. Ca student al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, participasem la îndelungate săpături arheologice la mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti, la Tangâru (com. Stoeneşti, jud. Ilfov), la Cernavodă (1956-1959), Verbiţa (jud. Dolj), Vlădeşti (jud. Vâlcea), Sla­tina, Ipoteşti (jud. Olt), Chirnogi (jud. Ilfov). (…) Ajuns la Măgurele aveam, deci, un fond perceptiv solid, tehnic şi teoretic. La Măgurele, activitatea mi-am desfăşurat-o pe mai multe planuri: învăţământ – cu atragerea elevilor spre cunoaşterea trecutului zonei în care locuiau, arheologic – prin cercetări de suprafaţă pe zone întinse între Jilava şi Româneşti – Brezoaia şi săpături arheologice pe teritoriul comunei Măgurele şi, organizatoric – crearea unui muzeu sătesc cu implicarea autorităţilor locale, a Institutului de Fizică Atomică şi a Muzeului de Istorie a oraşului Bucureşti, prin persoana lui Panait Panait şi a soţiei sale, Ioana Panait. (…) Am revăzut Măgurele după 40 de ani, la invitaţia regretatei prof. Amalia Dorcioman pentru a sprijini reînvierea unor activităţi ale căror ecouri se mai păstrau”, explică profesorul Petre Roman, în introducerea lucrării sale – al cărei text a fost redactat încă din 1963. “O carte despre trecut. Amintiri din al doilea sat în care m-am născut. Am făcut cercetări pe două continente, însă de Măgurele gândul nu mi s-a rupt”, a declarat, în faţa auditoriului, prof. Roman.

Privire spre libertate

“Când colegul Roman mi-a vorbit despre proiect, am coborât puţin în timp, în toamna anului 1963. Movila Filipescu şi Măgurele – semnifică, pentru mine, ceva aparte, extraştiinţific. Eram un om liber, care venea după o perioadă dificilă, când autorităţile deciseseră excluderea mea din facultate, fiind considerat un duşman al poporului. Veneam la Măgurele, pe atunci un târg, la invitaţia colegului Roman, lucram la şantierul de arheologie şi priveam spre Sabar, Ciorogârla, Argeş… Priveam spre libertate. Măgurele, pentru mine înseamnă libertate şi normalitate”, a explicat, la rândul său, academician Răzvan Theodorescu.

Acesta a revenit, după 51 de ani, la Măgurele, cu ocazia lansării cărţii profesorului Roman şi s-a declarat încântat de oraşul pe care l-a găsit, de conducătorii săi, de şcoala – cu asemenea preocupări de elită. A promis că, într-o viitoare emisiune de-a domniei sale va vorbi despre ce face primăria unui oraş din Ilfov (n.r. – Măgurele) pentru cunoaşterea trecutului şi a istoriei.

Exemplu de urmat

Tot laude au venit și din partea academicianului Alexandru Vulpe. Acesta a apreciat lucrarea profesorului Roman – drept “emblematică, un exemplu pentru toţi cei care, ajunși profesori de istorie într-un sat din România pot să aibă astfel de activităţi”. Reputatul istoric și arheolog a mai vorbit despre situl arheologic de la Popești – unde este posibil să fi văzul lumina zilei Burebista. Despre această zonă a făcut vorbire în carte și prof. Roman, atunci când s-a referit la geto-dacii de pe teritoriul Măgurelelor, ea fiind “situată pe malul opus al văii Argeșului, unde a fost construită așezarea de la Popești (identificată, posibil, ca Argedava lui Burebista)”.

Academicianul Răzvan Teodorescu, alături de primarul din Măgurele, Dumitru Ruse (centru), și viceprimarul Narcis Constantin

Inspector general Ion Cornaciu

Subprefectul de Ilfov, Ionel Nae și Răzvan Teodorescu admiră exponatele Muzeului Școlar

Petre Roman a dat autografe celor prezenți