Buftea a marcat Ziua Culturii Naționale printr-un eveniment construit cu grijă pentru cuvânt și emoție, în care poezia și muzica au fost puse în slujba memoriei culturale. Spectacolul „Eminescu – scrisori, dor și nemurire” organizat de Primăria Buftea prin Centrul Cultural Buftea, a adus pe scenă artiști, elevi și profesori, într-o seară care a propus publicului nu un discurs festiv, ci o întâlnire vie cu opera și spiritul lui Mihai Eminescu.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția print nr. 788
Spectacolul „Eminescu – scrisori, dor și nemurire” a avut loc joi, 15 ianuarie 2026, de la ora 19.30, chiar în ziua în care s-au împlinit 176 de ani de la nașterea poetului național. Sala Centrului Cultural Buftea s-a umplut de public, iar atmosfera a fost una de liniște atentă și emoție, confirmând interesul constant al publicului acestui oraș ilfovean pentru actul cultural de calitate.
Manifestările dedicate Zilei Culturii Naționale au început încă din cursul zilei, când reprezentanții Centrului Cultural Buftea și ai Primăriei orașului Buftea au depus un aranjament floral la statuia lui Mihai Eminescu, amplasată în fața Palatului Cultural Buftea. Gestul a avut o semnificație clară: respectul față de valorile culturii naționale și asumarea memoriei ca parte a prezentului comunitar.
Seara artistică a continuat această idee, propunând un program dens, dar coerent, construit în jurul dorului, al iubirii și al nemuririi, teme definitorii pentru universul eminescian. Pe scenă au urcat Ansamblul Vocal-Instrumental „A doua familie” al Centrului Cultural Buftea, elevii Atelierului de Pian al Centrului Cultural Buftea și elevii secției Pian a Clubului de Muzică Buftea. Prezența tinerilor interpreți a fost una dintre notele definitorii ale serii, subliniind legătura directă dintre educație culturală și viitorul comunității.
Programul a îmbinat recitarea cu muzica, într-un parcurs artistic atent gândit. Publicul a ascultat fragmente din corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, momente care au adus în prim-plan un Eminescu profund uman, vulnerabil, trăind iubirea ca dor și absență. Textele au fost prezentate ca mărturii ale unei legături intense, dincolo de mit și manual.
Elevii au dat voce poeziei
Un alt fir important al serii a fost dialogul dintre trecut și prezent. Poezia românească de după Eminescu a fost pusă în relație directă cu opera poetului, prin texte semnate de Marin Sorescu, Corneliu Vadim Tudor sau autori contemporani, care au simțit nevoia să i se adreseze lui Eminescu nu ca unui simbol abstract, ci ca unei conștiințe vii a limbii române.
Momentele muzicale au completat această perspectivă. Interpretări precum „Sara pe deal”, „Pe lângă plopii fără soț” sau „Eminescu” de Ion și Doina Aldea Teodorovici au fost primite cu aplauze îndelungi, iar adaptarea piesei „Ruinele” a adus un omagiu modern, demonstrând actualitatea mesajului eminescian. Ansamblul Vocal-Instrumental „A doua familie”, coordonat cu rigoare artistică, a reușit să creeze punți între generații, fără a pierde din vedere respectul pentru text și muzică.
Prin implicarea doamnei profesor Marioara Marcu și prin dăruirea elevilor, spectacolul a arătat că investiția constantă în educația culturală produce rezultate vizibile. Tinerii nu au fost doar interpreți, ci purtători de sens, asumându-și responsabilitatea cuvântului rostit și a muzicii cântate.
Autoritățile susțin educația culturală
Evenimentul s-a bucurat de prezența unor invitați de onoare, reprezentanți ai administrației locale și județene. Viceprimarul orașului Buftea, Alexandru Vaida, a vorbit despre importanța lui Mihai Eminescu pentru identitatea românească și pentru limba română, subliniind dimensiunea istorică și culturală a personalității poetului:
„Este probabil cel mai mare român care s-a născut pe aceste plaiuri, Mihai Eminescu, cel care a reușit să facă limba română ca un fagure de miere. De la el încoace, orice text care este în limba română îl putem citi, indiferent că a fost scris acum 157 de ani sau este scris în zilele noastre. Eminescu a fost o personalitate de excepție, care probabil că la nivel mondial este între geniile lumii, iar pentru noi, Mihai Eminescu nu este doar poetul, ci este acel român care a dorit ca România să fie România Mare chiar înainte de 1918, motiv pentru care se pare că Austria a și rupt relațiile diplomatice cu România, din cauza articolelor pe care le scria el, ca redactor șef la ziarul Timpul. (…) Eu îmi doresc ca toți să înțelegem cuvintele acestea ale lui Eminescu (…) aspirația spre nemurire, nemurirea sufletului (…) La mulți ani, Eminescu! La mulți ani, România!”, a declarat viceprimarul Alexandru Vaida.
La rândul său, prefectul județului Ilfov, Simona Neculae, a subliniat rolul educativ al manifestărilor culturale și implicarea copiilor din întreg județul în acest demers. Prefectul a arătat că evenimentul de la Buftea a încheiat un adevărat maraton cultural organizat cu prilejul Zilei Culturii Naționale, un proiect fără precedent în Ilfov:
„Trebuie să fie un imbold pentru fiecare copil pentru fiecare elev, ca atunci când deschide cartea să înțeleagă ce citește, ca profesorul care explică la școală să îl facă pe copil să fie interesat să deschidă o carte și nu numai telefonul mobil. Eu cred că în această seară trebuie să ne bucurăm de momentele pregătite de copiii din Buftea și să lăsăm gândurile noastre să zboare către poetul universal Mihai Eminescu și să ne învelim cu iubirea pe care a scris-o în atâtea poezii”, a declarat prefectul județului Ilfov, Simona Neculae.
O comunitate care, de la cele mai mici vârste, învață să înțeleagă și să prețuiască cultura
Seara s-a încheiat într-o atmosferă de recunoștință și aplauze, cu sentimentul clar că la Buftea cultura nu este doar evocată festiv, ci trăită constant, prin implicare și continuitate. Intrarea liberă a permis accesul larg al publicului, iar participarea numeroasă a confirmat nevoia reală de astfel de întâlniri cu literatura și muzica.
Dincolo de calitatea repertoriului, am remarcat și a fost vizibilă implicarea autentică a tinerilor artiști, care au urcat pe scenă nu ca simpli participanți la un spectacol dintr-o agendă culturală, ci ca actori conștienți ai unui demers artistic asumat. Prezența lor a fost marcată de dorința reală de a fi pe scenă, de atenția acordată fiecărui detaliu și de o relație vie cu textul și muzica, semn că actul artistic a fost trăit cu pasiune și responsabilitate, nu bifat ca obligație instituțională. Această atitudine arată că acei copii care participă la cercurile și atelierele artistice o fac din proprie inițiativă, că sunt implicați și le face plăcere să își ocupe timpul într-un mod atât de frumos, inclusiv la vârste foarte mici, fapt care explică naturalețea și maturitatea momentelor prezentate.
