Puţini ştiu că actualul viceprimar din Buftea a ajuns să candideze la postul de primar oarecum contrar voinţei sale.
Radu Titus Marinescu şi-a dus timp de patru ani existenţa liniştită, fără prea mari bătăi de cap. Viceprimar, cu un program bine stabilit, oră de masă, oră de siestă, oră de somn de frumuseţe, revenit la primărie, consemnat că nimeni n-a avut nevoie de el, plecat la facultate, a doua zi a luat-o de la capăt.
În prag de alegeri, locotenenţii săi de la PSD au luat problema în mâinile proprii şi au decis că Marinescu ori candidează pentru postul de primar, ori lasă pe altul ca-re-şi doreşte cu adevărat asta. Marinescu nu avea deloc încredere în forţele proprii, nici în susţinerea propriului partid, dar mai ales, nu se prea bucura de multă simpa-tie la nivel central.
De aceea, când liderul PSD Ilfov, cel care asigură interimatul, Robert Negoiţă, a fost contactat în vederea nominalizării lui Marinescu pentru candidatura la primăria Buftea, acesta a respins din start ideea. Cum să numim un om care are încheiată o alianţă cu primarul Ion Stoica, om care e pe listele UNPR. Cum să ne dorim o asocie-re cu UNPR, care este poziţionat în ochii PSD, chiar mai jos şi mai rău decât PD-L, fiind compus din trădători pesedişti care s-au aliat cu portocalii? La această percepţie a concurat şi faptul că Ion Stoica, în timpul lungului său dans pre-electoral, s-a unduit şi pe la masa lui Negoiţă.
Ba mai mult, i-a garantat acestuia că dacă s ar bucura de susţinerea PSD, nu are nevoie de niciun sprijin financiar, fiind capabil să-şi susţină singur campania, cu suma de 500.000 Euro. Cam mult pentru un biet salariu de primar, nu-i aşa? Însă Radu Titus Marinescu nu se bucură de aceeaşi largheţe a buzunarului, pe motiv că în buzunarul său nu au „picat” la fel demulţi euroi ca în al primarului. Sau vicele o fi chiar mai zgârcit decât primarul?
Revenind la candidatura actualului viceprimar, Robert Negoiţă a cerut garanţii asupra loialităţii acestuia, dorind ca la Buftea, reprezentanţii PSD să publice un fel de manifest prin care să declare public că nu au nicio legătură cu UNPR + PD-L, respectiv Ion Stoica, considerat „omul rău”. Dar cum publicarea acestui manifest nu ar fi adus implict şi garanţia nominalizării lui Marinescu, la care s-a adăugat teama acestuia de a nu fi demis din funcţia de viceprimar de către Stoica, dacă acesta l-ar fi con-siderat o reală ameninţare, s-a renunţat, pe motiv că „noi aici rămânem, alegerile trec şi suntem o comunitate mică”. Ştia Robert Negoiţă ce ştia, probabil că auzise de „Frăţia Inelului” încheiată între Marinescu şi Stoica, care stipulează că oricare ajunge primar, îl va trage după sine pe celălalt ca vice, întru continurea „minunăţiilor” pa-tru ani de mandat comun de guvernare al oraşului. Mai o licitaţie, mai un peşcheş, mai o combinaţie, că dacă nu pică, curge şi invers.
Aşadar, cine este cel care astăzi vine şi doreşte să convingă electoratul că este unica soluţie viabilă pentru oraş? Un om care a ajuns nominalizat şi candidat datorită voinţei vicepreşedinţilor săi de organizaţie, speriaţi pesemne că le scapă ciolanul dintre degete şi odată cu Marinescu se ling pe bot de gustul puterii locale.
Un om care nici în ceasul al doisprezecelea nu a fost în stare să convingă pe nimeni că nu l susţine de fapt pe Ion Stoica, nici măcar la nivelul partidului propriu.
Un om care sfidează alianţa USL Ilfov şi decide că merită creat un precedent, mergând la o luptă fratricidă şi demonstrând că USL există doar pe hârtie. Un om care este mereu împins de la spate de către locotenenţii săi din partid, nefiind în stare să ia singur o decizie, chiar dacă a fost ales să facă asta.
Un om care pune mereu interesele personale înaintea celor orăşeneşti, preferând catedra universitară, conducerii coerente a oraşului, dar care acum vrea postul de primar penrtu că şi-a descoperit o ambiţie proprie.
Un om care deşi ştia de toate matrapazlâcurile primarului şi ale găştii sale, a preferat să se facă că nu le vede, le-a încuviinţat şi le-a contrasemnat mereu, pentru că până la urmă gustul banului e atât de dulce încât ameţeşte pe oricine. Un om care dacă ar candia de unul singur ar fi capabil de o unică performanţă: să iasă direct viceprimar.
