Luni, pe 23 aprilie îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. El a trăit pe vremea împăratului Diocleţian care poruncise cinstirea cu da-ruri împărăteşti şi daruri celor care aveau să se lepede şi să l părăsească pe Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că s-a opus, marele Mucenic Gheor­ghe a fost decapitat.
Minunile Marelui ­Mucenic
Măritul, minunatul şi ves­­titul mare Mucenic Gheor­ghe de origine din Capadochia provenea din ­neam bun, luminat şi strălucit, din ceata ostaşilor tribuni. Fiind de faţă la ceea ce intenţiona să facă tiranul, Mucenicul Gheorghe s-a declarat creştin, a mustrat deşertăciunea şi neputinţa idolilor şi i-a luat în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu promisiunile împăratului, nici cu amăgirile şi ameninţările sale groaznice, acesta a fost întâi lovit în pântece cu o suliţă. Deşi, în momentul în care suliţa i s-a înfipt în trup a curs foarte mult sânge, vârful ei s-a întors şi sfântul a rămas nevătămat. La ordinul împăratului, acesta a fost legat de o roată ţintuită cu fiare ascuţite şi pornită din deal spre o vale. Cu ajutorul unui înger dumnezeiesc, trupul său s-a rupt bucăţi, dar a rămas sănătos. Aşa a reuşit Sf. Gheorghe să atragă pe mulţi spre credinţa în Hristos. Văzând că iese teafăr din toate încercările, împăratul Magneţiu care era de faţă, i-a cerut mucenicului să învie un mort din cimitir care se stinse-se de foarte mult timp. Iar minunea s-a produs. Mortul a înviat şi s-a închinat sfântului şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Atunci împăratul a poruncit să i se taie capul Sf. Gheorghe. (Ionela C.)