Recunosc, expresia de mai sus nu-mi aparține. Dar mi se pare foarte potrivită pentru ceea ce se întâmplă acum în România. De mai bine de două săptămâni, țara fierbe. Zeci și sute de mii de oameni sunt în stradă, împărțiți în două tabere. Cine sunt aceștia și ce vor ei? Ei bine, să începem cu cei care protestează la Palatul Cotroceni și susțin Guvernul Grindeanu. Mie îmi este foarte limpede că cei care-i cer demisia președintelui Iohannis sunt aceeași care, la începutul anilor `90, strigau în gura mare „Noi nu ne vindem țara!”, sau „Noi muncim, noi nu gândim!”. Aceștia sunt principalii complici ai celor care jefuiesc țara de aproape 3 decenii. Ei le-au dat o mână de ajutor celor care au făcut una cu pământul acei mastodonți prost utilați și energofagi ai industriei comuniste care puteau fi retehnologizați cu ajutorul unor investiții străine serioase. Acum în 2017, ei sunt convinși că marele pericol pentru România sunt corporațiile multinaționale și George Soros. Un discurs identic cu cel al femeilor de la APACA care nu voiau nici bani și nici valută de la imperialiștii occidentali. Din această cauză, țara noastră a ratat ocazia să se îndepărteze definitiv și irevocabil de comunism. Atunci, cei care acum protestează la Cotroceni, prin vocea sindicatelor, au refuzat cu îndârjire investițiile de capital venite din afară. Îmi vine în minte acum cazul „Semănătoarea”. Vestitul producător de utilaje agricole „Holland” își arătase disponibilitatea să investească în modernizarea uzinei. Sindicatele s-au opus atunci vehement, pentru că oamenilor li se băgase în cap ideea că „vin capitaliștii și vă dau afară”. E adevărat, nici guvernanții de atunci nu s-au înghesuit să dea uzina pe mâinilor capitaliștilor exploatatori, probabil din cauză că aceștia n-au acceptat să dea un oareșce „peșcheș”, așa cum este încetățenit pe-aici, prin Balcani. Absolut greșit. Firma amintită căuta tocmai mâna de lucru calificată și mai ieftină, totodată, de la „Semănătoarea”. Cum ar fi fost ca astăzi fermierii români să folosească combine „Holland” made in Romania, produse de muncitori români? Așa cum „Dacia” este produsă la Pitești de Renault. Ce a urmat, e de prisos de povestit. Marile întreprinderi au fost „privatizate” pe te miri ce și au fost date pe mâinile unor investitori mai mult decât dubioși, care le-au închis și le au „tăiat la fier vechi”, pe îndelete. Așa s-a ales praful de perla industriei românești interbelice – Uzinele Malaxa – care a intrat pe mâinile fraților Cristescu (who the fuck were Cristescu?), de ARO Câmpulung, făcut cadou escrocului Perez etc., etc. Vă dați seama ce șpăgi și-au tras guvernanții din acea vreme? Iar cei care i-au ajutat cu o frenezie masochistă să pună România pe butuci au fost taman cei care i-au cocoțat acolo sus prin votul lor și continuă să voteze și acum cu acești nemernici. Nu sunt nostalgic comunist. Dimpotrivă. Dar îmi dau seama cum ar fi arătat economia românească, pusă pe picioare prin investiții adevărate, dacă nu ar fi avut loc acest jaf național. Iar noi am girat copios acest jaf… Voi reveni săptămâna viitoare.
