Preotul Ioan, de la Parohia Jilava 

Violenţa în şcoli este o realitate pe care n-o putem nega. Nici neglija, mai ales că anul acesta numărul elevilor bătăuşi a crescut semnificativ faţă de anul trecut.  Ca să înţelegi mai bine ce se întâmplă cu şcolarul tău care adoptă un asemenea comportament în colectivitate trebuie să te analizezi pe tine în relaţia cu el mai întâi şi să-ţi pui anumite întrebări. De ce copilul meu este violent? Ce anume din atitudinea mea l-a determinat să aibă o asemenea atitudine? Sunt eu, părinte, conştient că tot ceea ce face copilul meu, este oglinda a ceea ce i-am transmis eu copilului?Tu eşti pentru el primul model de iubire, înţelepciune şi bunătate. Tot ceea ce trăieşti şi experi-mentezi prin prisma credinţei în Dumnezeu are ecou asupra micuţului tu.

Suntem noi, părinţii, conştienţi că otrăvim sufletele copilaşilor noştri cu orice cuvânt care nu este la locul lui şi cu fiecare atitudine respingătoare? Mai acordăm noi, astăzi copilaşilor noştri, TIMP? Dacă analizăm un pic starea sufletească a fiecăruia dintre noi, ca părinţi, vom înţelege de unde se naşte în sufletul copilului sentimentul de agresivitate, de ce acesta se manifestă violent la şcoală? Psihoterapeuţii, pun în evidenţă faptul că persoana, copilul, care este agresiv, violent, îşi formează o opinie prefabricată despre faptele oamenilor din jurul său. El pune intenţiile rele pe seama celor din jur, gândind că este neglijat. Principala caracteristică a copilului agresiv este atitudinea rea a acestuia faţă de semenul de aceeaşi vârstă cu el. De aici şi predispoziţia ca acest copil să-şi manifeste furia la şcoală, cu colegii săi, acasă fiind «cel mai cuminte copilaş». Elevul violent vede în colegul său un ina­mic, un concurent, o barieră care trebuie trecută. De aceea, comunicarea reală a părinţilor, cu copiii este foarte importantă, pasul cel mai simplu de a spune «ce te doare» pentru a se elibera de emoţiile negative. 

Află ce-i hrănește ­sufletul cu violenţă!   

Dacă părintii nu încearcă să se apropie de copiii lor, ei nu vor putea să descopere cauzele comportamentului agresiv şi nevoia care stă la baza actului de violenţă. În cazul în care sunt indiferenţi la ceea ce se naşte şi creşte în sufletul copilului, la lumea lui interioară, copilul se va simţi singur, părăsit şi, paradoxal, mai mult, va conti-nua să iasă în evidenţă prin violenţă, ca singură soluţie prin care poate obţine ceea ce-şi doreşte.  Răspunsul lui Hristos este unul foarte simplu să tratăm fiecare per-soană cu dragoste şi respect. Părinţii trebuie să-şi trateze copiii cu respect şi compasiune! Co­pilul este ca un egal al părintelui, cu personalitate şi nevoi speciale. Educa-ţia are ca temelie Dragostea care «nu se aprinde de mânie (violenţă), ea nu cade (moare) niciodată!» şi se continuă cu transmiterea valorilor moral-creştine (respect, compasiune şi egalitate).

Ora de Religie îl ajută să fie mai bun   

Constatăm astăzi o criză morală în societatea in care trăim. Sunt foarte mulţi oameni botezaţi care nu duc o viaţă de creştin, una este teoria şi alta practica. În soci-etatea actuală doar Biserica a mai rămas ca punct de reper moral, iar în şcoală, ora de religie care cultivă predispoziția religioasă înnăscută a elevilor concretizându-se printr-o serie de cunoştinţe şi aptitudini care se deprind şi se pun în practică în comportamentul lor social. Orele de religie prezintă un alt fel de educaţie. Se imprimă în conştiinţa copilului că răul (violenţa) este biruit/ă numai atunci când se răspunde cu dragoste, înţelegere şi iertare. Elevul este învăţat nu doar să se apere ci să fie paş-nic, să ierte, să recunoască, să-şi ceară iertare şi să-şi îndrepte greşelile. Un copil care are un comportament violent are anumite tensiuni interioare, se simte singur, abandonat şi are nevoie să comunice cu cineva din afara lui. De multe ori în afara familiei, parcă spune EXIST şi Eu, ajutor! Accentul orelor de religie cade pe problema-tizare şi propunerea unor soluţii pertinente. Prin modelele care se promovează, copilul este chemat să-şi împărtăşească propriile păreri şi gânduri, se încearcă iniţierea unui dialog bazat pe fiecare persoană în parte! Toate soluţiile educativ – morale vor fi fără efect dacă se va înăbuşi dorinţa înnăscută a copilului de a se adresa lui Dum-nezeu şi a trăi o viaţă creştin – autentică.