Proiect de suflet pentru satul de olari

Titlul e, deopotrivă, un anunț care poate fi socotit și un apel. Mulți dintre cititorii ziarului nostru și-au exprimat în fel și chip dorința ori intenția de a-i cunoaște mai bine pe “Oamenii aleși ai educației prin artă și susținerea patrimoniului“.  Serialul nostru a avut titlul “Povestea nepereche a școlii de la Piscu“. Iar unii dintre cei care au lecturat episoadele publicate și-au notat imboldurile amintite în zeci de comentarii postate pe Facebook, sau mesaje trimise la redacție. Și iată că acum s-a ivit surpriza unei ocazii deosebite, a unui eveniment care se va derula sâmbătă, 17 septembrie , pe str. Câmpului nr. 45 B, începând cu ora 16:00. Locul se află puțin mai sus de casa, atelierul și școala soților Adriana și Virgil Scripcariu.      

În fond, e o zi de week-end, pe care oricine o poate însufleți într-un chip nebănuit și minunat. Pentru sine și familia sa, cu copii. Fie el om obișnuit – de oricare profesie, cadru didactic, activist ONG, specialist ori numai amator de cunoaștere la fața locului a unui fenomen inedit de educație prin artă, documentarist, poate chiar lucrător în oricare dintre instituțiile ad­ministrației locale, ju­dețene sau orășenești. Mulți dintre cititorii care au apreciat subiectul Școlii de la Piscu, sau le-a stârnit interesul cele relatate în paginile noastre caută modalitatea de a afla mai multe despre ce fac acolo protagoniștii acestei povești remarcabile. 

Și încă un detaliu. Distanța dintre centrul Capitalei și locul cu pricina e de numai 36 de km. Ea poate fi acoperită lejer, cam într-o jumătate de ceas de rulat cu automobilul. 

 

Concret, despre ce e vorba?

Evenimentul major care adună altele la fel de importante e lansarea unei noi cărți, documentate și scrise admirabil de autoarea Adriana Scripcariu. Titlul ei? “Oale de Pisc“.

Cu acest prilej, va fi sfințită Troița Olarilor și se va săvârși o slujbă de pomenire a meșterilor lutului care nu mai sunt în lumea noastră.

La ceremonia de lansare a cărții amintite, vor participa academicianul profesor doctor Răzvan Theodorescu, cântăreața Doina Lavric, o echipă de cercetători ai Muzeului Național al Țăranului Român și din partea administrației comunei Ciolpani – care are în componență satul Piscu – primarul Bogdan Cristian Călin.

Evenimentul e realizat în colaborare cu primăria comunei.

Veți putea admira expuse oale de Pisc din producția recentă a anului curent, meșterite de Ion Coman și Constantin Sotir.

Iar elevii Școlii de la Piscu au pregătit un recital de pian, în aer liber, ca fundal sonor al evenimentului.

Invitaților amintiți li se adaugă toți sătenii așezării, cândva renumită în toată țara pentru olăritul de mare anvergură, de până în 1989. De atunci și până acum au mai rămas doar câțiva meșteri, mai puțini de 10.

Dar fiecare casă a satului, cu familii ai căror bunici s-au stins din viață, va primi în dar un exemplar al noii apariții editoriale, carte care include poveștile de viață și muncă ale meșterilor olari cu rude – acum mai tinere sau mai în vârstă. Mulți dintre descendenți vor afla lucruri neștiute despre străbunii lor sau își vor reaminti episoade ale unei epoci pe care au trăit-o din plin.

Școala de la Piscu aduce astfel în atenția publică fragmente de istorie, artă și  spiritualitate națională, care ne vor aminti frumusețea satului nostru, din păcate uitată sau nebăgată în seamă.

 

Marea surpriză a unui muzeu sătesc și școală

Proiectul cel mai recent inițiat de soții Scripcariu poartă numele “Muzeul oalelor de Pisc“. El va avea un dublu spațiu. Cel al ceramicii exponate, dar și al educației, unde vor învăța pe mai departe elevii Școlii de la Piscu. Adriana și Virgil au cumpărat din fondurile proprii o porțiune mare de teren, pe care vor construi clădirea minunatului așezământ.

“Muzeul“, spun ei frumos, “e martorul istoriei, un loc de inspirație și regăsire. Muzeul –  oricare ar fi el – ne ajută să ne simțim rădăcinile, să ne prețuim trecutul și, prin acesta, pe noi înșine,  din orice parte a pământului  ne-ar proveni ființa. Cu atât mai mult, cel din satul nostru.

Piscu are de relatat o poveste și trebuie să o spună pe îndelete: ce a fost odinioară viața de olar și câte frumuseți meșterite au ieșit din mâinile piscașilor. Piscu are ce arăta. Piscu are ce povesti. E păcat ca Piscu să tacă“!

Dar proiectul ­noii construcții va adăposti și instruirea elevilor din sat, școala pentru generațiile de copii ale prezentului, care vor afla semnificațiile unor vremuri trăite de înaintași și strămoși.  “Educație prin patrimoniu“, nu rămâne un slogan rece și cu semnificație schematică, al unei curricule școlare dogmatice. 

Mai e ceva. Soții Scripcariu au proiectat și altă perspectivă pentru proiectul muzeu-şcoală. El are consistența tuturor cele necesare unui loc de cultură, educație și întâlnire, care va face din Piscu ceva cu totul altfel decât până acum. Va fi și o stație pentru iubitorii de turism cultural.  

Restul treptelor de intenții și realizări ale lui Virgil și Adriana le veți afla sâmbătă, ca oaspeți, ca și noi, într-un loc readus la viața cunoașterii și prețuirii.

Și, un ultim amănunt: puteți considera acest material ca fiind episodul IV al serialului deschis de ziarul nostru.