La cei 69 de ani ai săi, Dumitra Dumitru se află într-o situație în care până chiar și asigurarea traiului zilnic este un lucru extrem de dificil. Fiind lovită de probleme din toate părțile, femeia își poartă pe umeri destinul, cu demnitate. Are sufletul copleșit, dar știe că durerea pe care o simte azi, va fi forța de mâine care o va ajuta să se ridice, puțin câte puțin. Locuiește într-un apartament dintr-un bloc aflat la numărul 163, de pe strada Gării, din comuna Jilava.  

 

Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 509, ediția print

Mișcați de suferințele acestui suflet de om, avocatul Felix Florea, președintele Pro România, Filiala Jilava, și ceilalți membri ai organizației ­și-au dat mâna pentru o cauză nobilă. Aceea de a aduce tot mai multe picături de speranță în inima acestei femei, greu încercată de viață. “Este o persoană cu handicap, imobilizată la pat, soțul decedat de aproape 20 de ani. Locuiește cu chirie în acest bloc, care aparține CFR-ului. O parte dintre apartamente sunt cumpărate, însă doamna încă mai este chiriașă. Aici stă de 35 de ani. Locuiește la parter, și ori de câte ori sunt blocaje pe conductele de canalizare, refulează la dânsa în casă. Cel mai recent a refulat săptămâna trecută, când apa în apartamentul dânsei, îți trecea de glezne. Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, pe umerii dânsei mai apasă și greutățile financiare. Trăiește numai dintr-o pensie de handicap care abia ajunge la suma de 500 de lei și pensia din muncă, și aia foarte mică. Are două fiice, dar nici ele nu o pot ajuta prea mult. La rândul său, una dintre fiice a rămas fără loc de muncă și se zbate neputincioasă în lipsuri de tot felul. Noi, organizația Pro România din comuna Jilava, ­ne-am propus să facem cunoscut cazul său impresionant. Vrem să o înscriem la emisiunea «Visuri la cheie» (n.r. – o emisiune emoționantă care schimbă destinele unor oameni necăjiți, neajutorați, difuzată de postul de televiziune Pro TV). Am completat deja formularul de înscriere. Urmează să întocmim și o listă cu semnăturile vecinilor, a autorităților locale și ale altor oameni din comună care o cunosc, ca să demonstrăm că are o susținere consistentă. Încercăm măcar să-i ameliorăm puțin situația locativă, căci medicală nu avem cum. Vrem să trăiască în condiții cât de cât decente”, ne-a spus Felix Florea, președintele Pro România, Filiala Jilava. Președintele Organi­zației Pro România din Jilava a mai dorit să sublinieze și faptul că zona în care trăiește Dumitra și vecinii săi a fost uitată complet de autorități, care nu au mai investit nimic aici de 30 de ani. Strada Gării arată ca după bombardament, plină de gropi și hârtoape, iar cei care se aventurează aici se roagă la Dumnezeu să scape cu mașinile tefere.

Nedeplasabilă și condamnată la un trai plin de lipsuri

Lucia Dumitru este una dintre fiicele Dumitrei care se ocupă de îngrijirea mamei sale cu un devotament dus până la sacrificiu, în ciuda situației grele în care se zbate și ea. Aceasta ne-a mărturisit că nu ar putea s-o abandoneze niciodată pe cea care i-a dat viață sau să o interneze într-un centru de bătrâni. Ea și mama ei trăiesc de pe o zi pe alta în apartamentul ajuns într-o stare avansată de degradare, deoarece nu își permit să îl renoveze, din lipsa banilor. În bucătărie, Lucia gătește pe o plită ruginită, iar frigiderul este luat cu împrumut de la o vecină. „Suntem două surori. Ne-am căsătorit de mici și nu ne putem lăuda cu mariaje care să ne fi adus fericirea și împlinirea în viață. Soțul meu este foarte violent și mă agresează frecvent. Am doi băieți gemeni și locuim toți într-o cameră dintr-un cămin de nefamiliști, împreună cu familia cumnatului meu, în total 8 suflete. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, la vârsta pensionării, tata a căzut în patima alcoolului, apoi a murit, iar mama s-a îmbolnăvit grav. A făcut o poliartrită (n.r. – boală reumatoidă, invalidantă – conform Organizației Mondiale a Sănătății, reprezintă a doua cauză de dizabilitate la nivel internațional) care i-a afectat picioarele. Ușor-ușor, pe fondul neputinței mamei de a mai munci și a consumului de alcool al tatălui, ei au început să acumuleze datorii la utilități, la cheltuielile casei. De-a lungul timpului, eu i-am ajutat cu ce am putut, dar acum am fost trimisă în șomaj și nu mai izbutesc cu plățile. Am rate la bănci, o casă de întreținut și numeroase cheltuieli. Pensia mea de însoțitor acordată de stat pentru că o îngrijesc pe mama merge la datorii. De la Primărie mi s-a spus că nu am dreptul la alte venituri, cât timp am pensie de însoțitor. Un ajutor de urgență mi s-ar acorda numai dacă ar lua casa foc sau ar muri cineva. (…) Pentru că nu mai este deplasabilă, pe mama nu am mai scos-o afară din casă, de patru ani. Aveam o grădină frumoasă în spatele blocului unde o duceam în fiecare zi când vremea era frumoasă”, ne-a spus fiica Lucia Dumitru, cea care este și însoțitor.