Într-adevăr, ultima soluție și rapidă și nedureroasă pentru demiterea președintelui Băsescu ar fi o revizuire profundă și substanțială a Constituției. Aceasta este, de altfel, obiectivul fundamental al USL, care, prin glasul copreședintelui acesteia, Victor Ponta, a anunțat că în prima sesiune din 2013 a Parlamentului trebuie să fie finalizat textul de revizuire a Constituţiei, astfel încât referendumul de aprobare a modificărilor să aibă loc în vara lui 2013 sau în toamnă. Una dintre modificări va fi și înființarea regiunilor, dar cu păstrarea județelor existente, un hibrid format din propunerile anterioare ale PDL și dorința USL de a păstra actuala organizare administra-tiv-teritorială. Fără doar și poate, modificările vor viza și instituția prezidențială și pe cea a referendumului, care vor permite realizarea „pohtei ce-au pohtit-o” useliștii și 7,4 milioane de români, adică suspendarea lui Traian Băsescu. Ei doresc, totodată, păstrarea actualei modalități de alegere a președintelui, prin vot direct, dar vor să i limiteze atribuțiile. O altă modificare are în vedere ca deciziile Curții Constituționale să poată fi revizuite de Parlament, cea ce mie mi se pare o încălcare flagrantă a separației puterilor în stat. Mă rog…
Dar o revizuire într adevăr fundamentală ar fi cea care ar privi forma de guvernământ. Mai ales că personalități ale PNL cochetează cu ideea revenirii la monarhia constituțională. Dintre acestea, Călin Popescu Tăriceanu declara, nu demult, că ar „opta pentru monarhie constituțională sau republică parlamentară”. Declarație care l-a bucurat pe Crin Antonescu, care a afirmat că se bucură că „numărul nostru crește”. Așa cum spunea și un tânăr liberal, Daniel Gheorghe, cu ocazia lansării primelor cărți tipărite de Editura Liberală, monarhia constituțională este cea mai recentă și modernă formă de guvernământ, datând din 1689, când, în urma Revoluției engleze și a Declarației Drepturilor (Bill of Rights), ea a fost introdusă în Marea Britanie. În cei mai bine de 400 de ani care s-au scurs de atunci, monarhia constituțională și-a do-vedit eficiența și viabilitatea. Este de ajuns să privim la țările care au adoptat această formă de guvernare, ca să vedem că ea asigură prosperitate, echilibru și stabilitate statelor, monarhiile scandinave fiind cel mai grăitor exemplu în acest sens. Să nu uităm că monarhia constituțională a fost cea care a pus bazele României moderne, a adus Marea Unire și a lansat țara noastră pe făgașul unei dezvoltări durabile.
Din păcate, „violul sovietic din 30 decembrie 1947”, cum spune tânărul liberal, a întrerupt această evoluție ascendentă, aruncând România timp de aproape 5 dece-nii în bezna orânduirii comuniste. Toate bune și frumoase, dar pentru o asemenea schimbare fundamentală, cei doi parteneri de Uniune vor trebui să se pună de acord. Și pentru că social-democrații sunt eminamente republicani, s-ar putea ajunge la o soluție de compromis și anume, republica parlamentară, care limitează atribuțiile președintelui la cea de reprezentare, după model german sau italian și ar împăca, oarecum, capra cu varza. În ambele variante s-ar elimina cu ușurință toată tevatura provocată de suspendarea și demiterea președintelui. Modificarea formei de guvernământ ar fi un act istoric, de mare curaj, și care ar putea să scoată România din mocirla politică în care se bălăcește. Rămâne de văzut dacă membrii viitorului Parlament, în care se prefigurează o majoritate confortabilă a USL, vor avea „organele” necesare pentru o astfel de decizie epocală și dacă cei 7,4 milioane o vor accepta.
