Sâmbătă, 4 iulie, Găneasa a fost în sărbătoare de Ziua comunei. A fost a cincea ediţie şi împlinirea a 65 de ani de când Găneasa există în forma actuală. Pardon, în forma actuală ca unitate administrativă, căci în forma actuală ca dezvoltare, nu a fost niciodată. Iar progresul, o spun oamenii, nu presa, i se datorează primarului Marin Tudor, om cu frica lui Dumnezeu şi respect faţă de  semeni.

Istorie puţin ştiută

Aşa cum menţionează site-ul parohiei Găneasa, „satul Găneasa se găsea în trecut pe o moşie mică, într-un hotar cu o suprafaţă de 203 stânjeni, şi se numea Boleasca. Între timp, Boleasca îşi schimbă denumirea în aceea de Găneasca, mai apoi, Găneasa. În timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti repartizează aici băjenari veniţi de peste Dunăre, ca şi ungureni, adică români ardeleni, veniţi de peste munţi şi colonizaţi ca muncitori pe moşia generalului Nicolae Mavru. De altfel, trăiau în acea vreme, în pace şi bună înţelegere, sârbi, bulgari, unguri, români, care şi-au făcut la început bordeie. Mai târziu, la mijlocul secolului al XX-lea, sunt aduşi aici şi refugiaţi din Basarabia». Înduioşător!

Să înceapă petrecerea!

În acest condiţii istorice, Consiliul local şi primarul Marin Tudor i-au invitat pe locuitorii comunei în curtea Căminului Cultural din localitate pentru o petrecere. Iar lucrurile au fost împărţite aşa: Consiliul local s-au ocupat de mâncare, băutură  şi alte cadouri pentru copii, impresarul Dan Bursuc s-a ocupat de muzică şi invitaţi, iar primarul Marin Tudor s-a ocupat de toate.  Şi, aşa cum îmi povestea consilierul Marian Burcea «totul, totul a fost gratuit: micii, berea, apa minerală, dulciurile, baloanele pentru copii.»  Iar primarul Marin Tudor spune: «În fiecare an, cetăţenii de aici sunt oneşti faţă de comuna lor, dar şi noi cu ei. O dată pe an au dreptul să se distreze şi atât cât se poate, le vom face cadou această zi a comunei. Ţin mult la ei şi îi cert când nu sunt aşa cum trebuie, dar pentru astăzi nimeni nu trebuie să scoată vreun leu din buzunar.  De altfel, mulţi nu şi-ar putea permite, aşa că, o dată pe an, totul este gratuit. Să fie toată lumea sănătoasă şi veselă»!.

Muzică pentru toate gusturile

Dan Bursuc are atâta experienţă în organizarea de spectacole şi atâta ureche muzicală în găsirea de noi talente, încât ştie clar cine trebuie invitat pentru a fi pe placul locuitorilor unor comune. De fapt, el lucrează doar cu Găneasa din motiv de respect maxim pentru primar. Aşa că, Dan Bursuc a împărţit programul în două părţi: muzică românească  şi ritmuri mani, apărute după 1990. Petrecerea a fost, deci, deschisă de grupul de dansatori Altiţa şi interpreta Elena Teodorescu, acompaniaţi de Formaţia de Aur Dan Bursuc. Moment potrivit pentru ca toată lumea adunată în curtea Căminului Cultural să se prindă la hore, cu primarul laolaltă.

Tinere talente şi artişti consacraţi

Şi a venit şi rândul Ştefaniei Rareş, o frumuseţe, încă, la cei 73 de ani pe care îi poartă cu demnitate, în ciuda greutăţilor pe care «Doamna din Bucovina» le-a avut în ultimii ani. Trebuie să adaug faptul că Ştefania Rareş a fost medaliată în 2002 de fostul preşedinte Ion Iliescu cu Medalia națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală. Au urmat Mălina şi Nana Dinu, două tinere talente pe care Dan Bursuc le creşte la Academia de manele care îi poartă numele, iar fetele se laudă cu nişte voci puternice şi repertoriu divers,  de nu credeam că pot auzi «Cântă cucu-n Bucovina». 

Mulţi ar vrea să urce dealul…..

Lui Bogdan Artistu’ nu am ce să-i reproşez decât că are mult lipici la public şi minirecitalul lui a ţinut lumea numai cu mâinile pe sus. I-a urmat Alex Kojo care, printre altele, a interpretat  şi două dedicaţii pentru primar. Una «M-aş duce pe o cărare/ca să scap de supărare» şi a doua, «Mulţi ar vrea să urce dealul/Dar nu la toţi le trage calul». Gândindu-mă la felul în care echipa lui Marin Tudor a schimbat faţa Gănesei, nu mă mir de acest dedicaţii. I se potrivesc la fix ! Laura Vass a cântat cu foc şi la Găneasa şi i-am admirat şi răbdarea de a aştepta vreo 3 ore până să urce pe scenă. Spectacolul a fost închis «pe cai mari» de Fraţii de Aur, extrem, extrem de simpatici şi pe care muzica îi uneşte şi mai mult, şi se vede, şi se simte pe scenă.

Protocol de gradul zero

Petrecerea de Ziua co­munei s-a încheiat puţin după orele 20, cu sfaturi de la primarul Marin Tudor, pentru ca fiecare să se îndrepte către casă «care pe dreapta, care pe stânga, în linişte să nu ne facem de râs». Şi, ar fi nedrept să nu amintesc  protocolul de grad zero rezervat invitaţilor: mici speciali de la carmangeria de la Brăneşti (de la sensul giratoriu), preparaţi numai din carne de vită şi porc şi foarte greu de fript pe grătar, după cum îmi povestea grataragiul şef. Şi apoi, ospătarii. Aduşi de la o firmă din Bucureşti – unii erau la liceu, alţii terminaseră – au fost ireproşabili. Bravo lor, poate vor reuşi să schimbe opiniile despre meseria lor. Şi pentru că e momentul pentru “am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa”, nu mai am de adăugat decât că am participat la o petrecere foarte reuşită, pe gusturile locuitorilor din Găneasa.  La mulţi ani, Găneasa!