Am revenit la ArioDante-Otopeni mai repede decât ne aşteptam, pentru a petrece câteva ore alături de copiii studioşi, cu ocazia «Zilei copilului care face ce vrea», sărbătoare care nu există, dar pe care am inventat-o special.
Şi copiii au dreptul să facă ce vor
Ideea Gabrielei Gorgan de a le dărui o zi copiilor, în care aceştia să facă strict ceea ce vor, m-a uimit la început. «Dar nu e nimic senzaţional. Copiii au dreptul, ca şi adulţii, să facă într-o zi ceea ce vor şi, acum, că suntem la sfârşitul şcolii de vară şi la începutul anului şcolar, ne-am gândit că este momentul potrivit. Ne-am sfătuit îndelung cu ei şi prima lor condiţie a fost să petreacă o zi fără părinţi. Şi, da, părinţii au fost de acord. Ştiau de atâta timp unde vin copiii lor. Apoi, să spunem că a fost şi un fel de test. Ne tot gândeam cam ce-ar putea să-şi dorească elevii şcolii noastre de arte să facă dacă le spunem: «azi faceţi ce vreţi voi». Iar cererile lor ne-au uimit: atelier de confecţii diverse, pizza, film, prăjituri, karaoke, chitară şi pian. Cântări fără examen, o zi în care să dăruiască ceea ce au învăţat», povesteşte Gabriela Gorgan.
Veselie cât cuprinde !
Desigur, copiii nu au fost singuri, ci împreună cu profesoarele lor Gabriela Karmaszin, de la pictură, Laura Moldovan, care predă canto, Nicoleta Radu de la flaut şi Gabriela Gorgan, de la pian, care s-au transformat pentru câteva ore în «copii» mai mari. Şi astfel au făcut cu mânuţele lor viitoare globuri pentru pomul de Crăciun, s-au jucat «Nu te supăra, frate», s-au întrecut la karaoke şi au dejunat împreună, cuminţi şi înfometaţi. S-au retras apoi să vadă filmul «Home». Liniştea deplină a copiilor ne-a îngrijorat la un moment dat, însă copiii urmăreau cu sufletul la gură aventurile lui Oh, ale Căpitanului Smek şi Gratuity «Tip» Tucci, căreia celebra Rihanna i-a împrumutat vocea. După film, au savurat prăjiturile pregătite de câteva mame şi prietene şi iar au cântat. Ba la pian, ba la chitară, ba karaoke.
Copii buni…
Am stat 6 ore alături de copiii de la ArioDante, dar nu am simţit când a trecut timpul. Veselia şi ghiduşenia lor ne-au încărcat pozitiv şi târziu am realizat că atmosfera a fost atât de paşnică. «Nu e de mirare că sunt aşa, sunt copii de care se ocupă părinţii lor şi, aproape, vorbim ca între prieteni. Nu ar fi bine pentru ei să abandonăm complet autoritatea, însă, după cum se vede, copiii nu fac nimic rău atunci când îi lăsăm să facă ceea ce vor. E doar o chestiune de încredere», spune Gabriela Gorgan.
