Sunt voci în presa din România ale unor „maeștri”, „oracole”, „formatori de opinie” care susțin că jurnaliștii de la Charlie Hebdo și-au făcut-o cu mâna lor. Pasămite, ar fi sărit calul, cu atitudinea lor antiislamistă fundamentalistă. Spun ei, libertatea de expresie are o limită. Trecând de această limită, trebuie să fii pregătit de ce este mai rău. Dacă vrei să scapi, trebuie să strângi din dinți, să pleci umil capul și să accepți ca aceia care îți agresează ființa, a ta și a națiunii din care faci parte, să-și facă mendrele. Să-i lași să-și impună ideile fanatice, demente, scelerate, în numele unei credințe pe care ei înșiși nu o înțeleg în profunzimea învățăturilor sale, dezgolind-o de tot ceea ce însemnă umanism, iubire de aproape și divinitate. Să accepți ura scelerată a unor demenți care, în numele lui Allah, cred că îi pot ucide, sfârteca, pe toți cei care nu gândesc ca ei.

Romanii spuneau, în Antichitate, „castigat ridendo mores”. Adică, râzând (sau prin râs) vindecăm moravurile. Ziariștii de la Charlie Hebdo nu au avut altă armă împotriva monștrilor creați de Islam decât râsul. Li s-a răspuns cu gloanțe. Mentalitate de grotă primitivă, când ghioaga rezolva toate problemele. Atât îi duce mintea pe cei care cred că astfel și-au răzbunat Profetul blasfemiat. Și cred, că de-acolo de unde s-o afla, Mohammed îi va recompensa, în raiul musulman, cu munți de pilaf. 

Dar, să încercăm să înțelegem de unde a pornit virulența și aciditatea celor de la Charlie Hebdo împotriva fundamentalismului islamic. De câteva decenii, numărul musulmanilor din Franța a crescut substanțial. Foștii supuși ai imperiului, din zona maghrebiană, mai ales, s-au îndreptat spre El Dorado-ul din Hexagon, în căutarea unui trai mai bun. Se estimează că acum, în Franța sunt peste 5 milioane de musulmani. Franța i-a primit cu brațele deschise. A încercat să-i ajute, în virtutea unei compensații pentru anii de colonialism. Pe francezi nu i-a interesat religia acestora. Pentru că, acum, în epoca modernă, marea majoritate a francezilor este formată din atei. Cu timpul, însă, fanatismul religios a devenit tot mai virulent în rândurile credincioșilor lui Allah. Au început să stâmbe din nas la vederea manifestărilor și ritualurilor creștine. Au devenit chiar agresivi la adresa celor care împărtășeau o altă credință. Franța le-a făcut concesii peste concesii, pentru ca musulmanii să nu se simtă discriminați din acest motiv. N-a fost de-ajuns. Cineva care călătorește des în Franța îmi povestea o situație halucinantă. Pentru că primăria din Béziers instalase, în holul instituției, o dioramă cu nașterea lui Iisus, un grup de musulmani din localitate au acționat-o în judecată la tribunalul administrativ din Montpellier, pentru că, vezi Doamne, diorama le leza convingerile religioase și credința. O altă aberație: de ceva vreme, în marile hipermarketuri sau în măcelării nu mai găsești carne tocată de porc. A fost interzisă vânzarea acestui produs, pentru că nu este pe placul musulmanilor! Să te-nchini, nu alta! Dar numai dacă mai ai curajul… Iar exemplele pot continua, la nesfârșit. Auzind toate acestea, am înțeles ce-l mâna în luptă pe Charlie Hebdo. Teama că ființa poporului francez riscă să dispară. Națiunea care a răspândit lumina culturii asupra întregii omeniri, ar putea deveni roaba obscurantismului și primitivismului religios. Dar singura lor armă, râsul, s-a frânt în fața unor scelerați. Dumnezeu să-i odihnească!