Să facem o ţară care să-şi merite eroii! – acesta e sensul a tot ce se poate întâmpla bun în actualitate şi pentru viitorul românilor. Marele Nicolae Iorga scria că „Cele mai scumpe amintiri sunt cele legate de suferinţa noastră biruitoare”. Eroii neamului şi-au sacrificat viaţa pentru viaţa libertăţii noastre. Cinstirea memoriei lor e o obligaţie de onoare a contemporanilor. Iar fapte importante ale prezentului ilfovean merită atenţia consemnării lor. Unul dintre ele, cu semnificaţii însemnate, s-a petrecut recent în comuna 1 Decembrie. A luat sfârşit chinul peregrinărilor şi al degradării statuii simbol care omagiază jertfa eroilor acestei comunităţi căzuţi în cele Două Războaie Mondiale, din secolul trecut. Au contribuit la asta oameni de ispravă.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 348, ediția print
De fapt, aceste pagini ale ziarului nostru apar şi ca ecou al demersurilor insistente adresate Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN) şi altor oficialităţi din partea unui vajnic locuitor al comunei – general maior în rezervă, Iordache Olaru. Din păcate, ele s-au dovedit ineficiente. Iar data aniversării Centenarului Marii Uniri se apropia implacabil şi lucrurile rămâneau cum au fost. Adică, deplorabil, fără să se întâmple nimic bun. Petiţiile sale semnalau apăsat stricăciunile Monumentului Eroilor comunei – deteriorarea avansată şi lipsa de grijă a oficialităţilor – cerând reparaţii urgente şi protejarea lui.
Câteva limpeziri
Iată succint ce reclama autorităţilor, cu stăruinţă, gen. Olaru şi, la urma urmei, ceea ce era vizibil de la o poştă :
„Numele eroilor sunt fie şterse definitiv, fie abia se mai disting, pentru că, de la inaugurarea monumentului, intemperiile au erodat scrisul până la dispariţie, dar şi marmura; marmura pe care au fost scrise numele este crăpată peste tot şi, în unele locuri, căzută; piedestalul monumentului are părţi lipsă; zona circulară pe care este fixat monumentul are şi ea plăci lipsă, iar asfaltul a rupt o bună parte din incinta lui, pentru că a fost împins de circulaţia intensă a camioanelor de mare tonaj”.
Ce n-a ştiut dl. general
Toată corespondenţa sa amintită a fost adresată tuturor, înaintea ceremoniilor dedicate împlinirii Anului Centenar. Dar, în decembrie şi ianuarie a fost plecat din ţară, în America, apoi la Bruxelles (Belgia), la cele două fiice stabilite acolo – Oana şi Ana-Maria. Moment în care a şi devenit bunic de gemene, dăruite de fiica sa, din Europa. Ei bine, în tot acest răstimp, s-a petrecut reabilitarea completă a monumentului, pe care, cu bucurie, ne-a semnalat-o, într-un mail înfocat. Iar sărbătorirea aniversării Marii Uniri se petrecuse, aşa cum se cuvine, în cel mai proaspăt şi cuviincios loc al amplasării Monumentului, dedicat celor 103 ostaşi – cu nume – plus 5 necunoscuţi, toţi eroi ai comunei căzuţi în cele Două Războaie Mondiale.
Şi comunitatea locală a biruit!
„Eroii au învins, încă o dată”!, exclama cu mare bucurie dl. Olaru, în ianuarie, la vederea monumentului „complet refăcut şi amplasat într-un loc ferit de circulaţia rutieră, în apropierea clădirii primăriei”. Apoi a adăugat: „Se spune că numai împreună fiecare realizează mai mult. Refacerea monumentului se datorează primarului şi echipei dânsului. Mi-a fost dat să văd surpriza la care nu m-aş fi gândit. Absolut superb”! Şi preciza, cu discreţie: “Menționez că primarul nu ştie nimic despre solicitarea mea privind publicarea unor pasaje din plângerile trecute, dar, mai ales, frumoasa realizare de acum – reabilitarea edificiului statuar dedicat cinstirii memoriei eroilor noştri. E complet refăcut, minunat! La fel ca şi amplasarea nouă a lui, făcută judicios, într-o zonă neexpusă circulaţiei rutiere şi adecvată simbolisticii pe care o reprezintă”. A urmat un telefon şi am stabilit ora, data şi locul întâlnirii noastre cu cel pe care îl cunoşteam numai din scrisorile primite, împreună cu Gheorghe Petre, edilul comunei.
Fragmente neuitate, din istorie
În dialogul cu primarul Gheorghe Petre s-au conturat câteva dintre intenţiile şi proiectele lui de restituiri contemporane, aflate în istoria plină de momente evocatoare ale vieţii acestei comunităţi. În primul rând am aflat că toate costurile pentru reabilitarea monumentului evocat au fost din bugetul local al comunei. Edilul a precizat: „Am pregătit totul cu multă grijă şi am înnoit-o cu drag. Plăcile memoriale ale soclului sunt din marmură, noi nouţe. Pe ele am inscripţionat toate numele eroilor şi am menţionat şi cifra celor necunoscuţi. În zona frontală am inscripţionat citatul din Nicolae Iorga: „Neamul devine etern, prin cultul eroilor”. Şi am adăugat repectul nostru, prin cuvintele „Cinste şi onoare memoriei eroilor comunei 1 Decembrie” Iar soldatul a căpătat uniformă şi puşcă, refăcute la culorile iniţiale. Cheltuielile? Ele n-au fost mari. La câte chinuri ale mutărilor a suferit ea, săraca, banii n-au fost mulţi. În ultimii 30 de ani a fost amplasată în mai multe locuri. Acum ea se află în incinta Primăriei. Tot aici, de unde „a plecat iniţial”. Pentru că vechea primărie de atunci se afla cam pe acelaşi amplasament cu cel de azi. Aşadar, putem spune că Monumentul Eroilor noştri şi-a regăsit locul şi liniştea.”
Comuna s-a numit şi „Regele Ferdinand”
De la acelaşi interlocutor am mai aflat că pentru aniversarea de la 1 Decembrie şi-ar fi dorit să amplaseze în faţa primăriei două busturi, ale Regelui Ferdinand şi Reginei Maria. “Ele ar fi făcut şi legătura cu istoria concretă a comunei noastre. Până la urmă, aceşti suverani au avut o mare contribuţie în momentele istorice ale devenirii şi transformărilor ţării. Poate vreodată, cu acordul cetăţenilor şi a forurilor în drept, comuna noastră să îşi schimbe numele cu al unuia dintre aceste personalităţi. Poate… vreodată, cine ştie? Apoi, în trecut, comuna noastră chiar s-a numit «Regele Ferdinand». Iar Regina Maria a avut un un conac, un domeniu regal pe care l-a iubit mult. Mă gândesc să vedem cum poate fi răscumpărat, nu ştiu, poate şi cu sprijinul Consiliului Judeţean sau al altor foruri. Trebuie să facem o discuţie, să explorăm căi de rezolvare. Ar trebui să îl putem reda vieţii contemporane în cea mai utilă variantă. Până la urmă, fosta casă de oaspeţi regală poate fi adusă în patrimoniul comunei, al statului, că nu pleacă nimeni cu ea din ţară. E o parte din istoria acestui loc. Şi merită să fie adusă la rezonanţa acelor timpuri”.
Amintiri şi realităţi
Asemănătoare cu insistenţele gen. Iordache Olaru au fost altele, în trecutul de care îşi aduce aminte primarul. „Era un cetăţean al comunei noastre, îl chema Costel Greblea. Dumnezeu să-l ierte, că a plecat dintre noi anul trecut. Ei bine, de fiecare dată, înaintea oricărei sărbători de comemorare a eroilor, omul ăsta mă suna, în fiecare an şi mă întreba: „Domnule, faceţi ceva şi pentru statuia noastră ? Nu-i aşa că n-am uitat să cinstim eroii noştri, ai comunei ”? Era un om ca noi toţi. Aveam totuşi o pasiune comună – pescuitul. Dar n-am fost niciodată împreună la baltă. Din păcate, el n-a mai apucat să vadă monumentul nostru, aşa cum e acum. Locul de amplasare e excelent, după părerea tuturor. Dar e și o lucrare foarte frumoasă. La fel ca oamenii de aici, dintotdeauna”, a conchis edilul.
