@ Sfinții Doctori fără de arginți, Pantelimon și Visarion s-au aflat în mijlocul credincioșilor
În zilele de 17 și 18 octombrie 2025, biserica Parohiei Grădiștea a răsunat de voci unite în rugăciune și cântări religioase, asemenea luminii dimineții care mângâie pământul și încălzește inimile posomorâte. Și nu e de mirare, căci Sfinții Doctori fără de arginți, Pantelimon și Visarion, au poposit în mijlocul credincioșilor de aici. Racla cu cinstitele odoare, sosită de la Mănăstirea Schitul Măgureanu din București, a fost primită cu evlavie și iubire, aducând tuturor celor prezenți pace, alinare și speranță.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 777, ediția print
Acest dar neprețuit a ajuns în mijlocul enoriașilor sub ocrotirea iubitoare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și cu binecuvântarea părintelui arhimandrit David Antim, starețul mănăstirii Schitul Măgureanu. Delegația care a însoțit moaștele a fost condusă de părintele ieromonah Calinic Costescu. Aceasta a fost întâmpinată cu multă bucurie și evlavie deosebită de un ales sobor de preoți, în frunte cu Părintele Cristian Burcea, Protopopul Protopopiatului Ilfov Nord, dar și de copii, tineri și credincioși, care și-au unit rugăciunile într-o simfonie duioasă a iubirii, mulțumirii și speranței. Seara de vineri, 17 octombrie, a fost ca o licărire de speranță peste sufletele oamenilor. În biserică răsunau cuvintele Acatistului Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, iar glasurile clericilor păreau să poarte grijile, dorințele și suferințele credincioșilor direct către Dumnezeu. Soborul de preoți din cadrul Cercului Pastoral Ilfov Nord a săvârșit apoi Taina Sfântului Maslu, moment în care credincioșii au simțit cum o căldură duhovnicească le inundă inimile, aducându-le pace și mângâiere. În doar câteva clipe, rugăciunile aveau să devină atingeri ale divinului, care transformau fiorul sufletului în alinare. La finalul slujbelor, biserica a devenit un loc unde lumina a întâlnit sufletul. Lucrările Cercului Pastoral-Misionar Ilfov Nord, coordonate de Părintele Protopop Cristian Burcea, au adus numai cuvinte menite să sporească credința și să inspire solidaritatea, iubirea și speranța, amintind că rugăciunile sufletelor unite cu faptele bune sunt scări către Cerul pe care urcă pașii inimii, lăsând în urma lor o urmă de lumină și pace în lume.
Mari făcători de minuni, sfinții le-au inundat sufletele credincioșilor cu bucurie și speranță
Sâmbătă, 18 octombrie, programul duhovnicesc a continuat cu Acatistul Sfântului Visarion, urmat de Sfânta Liturghie și de slujba parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii parohiei. Atmosfera de rugăciune și recunoștință a umplut biserica de o lumină mângâietoare. Toți cei prezenți au simțit cum lumina credinței le pătrundea în toate ungherele sufletului și în colțurile caselor. ”Aducerea moaștelor Sfinților Pantelimon și Visarion a fost o mare binecuvântare pentru parohia noastră. Credincioșii au venit în număr mare, rugându-se cu credință și nădejde. Mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea acordată, Părintelui Protopop Cristian Burcea pentru prezență și cuvântul de întărire, precum și tuturor celor care au sprijinit organizarea acestui eveniment”, a spus părintele Teodor Georgian Dumitru, parohul Bisericii Grădiștea. Pelerinajul s-a încheiat într-un aer de pace, iubire, recunoștință și nădejde. Credincioșii au plecat acasă cu inimile luminoase, conștienți că sufletele, familiile și locuințele lor au primit harul Sfinților Pantelimon și Visarion, mari făcători de minuni. În aceste vremuri de neliniște, aceste clipe de unire cu Dumnezeu și cu sfinții săi au adus speranță, bucurie și credință mai puternică, o lumină care nu se stinge niciodată. Astfel, Parohia Grădiștea a fost, pentru două zile, un adevărat colț de Rai, unde dragostea lui Hristos, bunătatea între oameni și prezența sfinților s-au împletit într-un dans blând al speranței și al căldurii sufletești, pregătind satul Grădiștea să pășească mai aproape de Dumnezeu în fiecare zi.
File de istorie
Biserica din satul Greci are o istorie îndelungată, documentată încă din vremea lui Mircea cel Bătrân (1386–1418). Primele construcții pe acest loc datează probabil din 1508, iar descoperiri precum o piatră cu inscripția slavă ”Vă leat 1547” și o piatră mormântală din 1548 confirmă prezența unei biserici aici încă din secolul al XVI-lea. Ctitorii au fost probabil membrii familiilor boierești locale, inclusiv jupânițele Mușa și Anca, ale căror pietre funerare se păstrează la intrarea lăcașului. După cutremurul din 1802, biserica a fost renovată complet înainte de 1859 de Panait Săvescu, păstrând forma și mărimea inițială și folosind materiale din construcția originală. Biserica, în stil navă dreptunghiulară, cu ziduri groase și ferestre mici, a fost pictată inițial în tempera în anul 1859 și apoi în frescă de pictorul Dogărescu în 1950, cu intervenții ulterioare, ultima în 2001. Printre obiectele de valoare istorică ale acestui lăcaș de cult se numără o Sfântă Evanghelie tipărită la Mănăstirea Snagov în 1697 și un epitaf slavon, predate în 1906 Expoziției Generale Române. Ctitorii și credincioșii au păstrat tradiția venerării Sfintei Filofteea, sărbătorită anual pe 7 decembrie, cu slujbă mare și priveghere.
