Inima Sfântului Dimitrie Basarabov bate în Ceruri pentru localnicii din Tunari. Pentru iubirea și purtarea sa de grijă nemăsurată, preoții și credincioșii din comună s-au reunit în rugăciune și i-au adus o cinstire deosebită, duminică, 27 octombrie, în biserica ce-i poartă numele, din satul Dimieni.

 

Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 474, ediția print

Minunile revărsate prin sfântul veșmânt care se află așezat la loc de cinste, în biserica din satul Dimieni, sunt răspunsul plin de iubire dumnezeiască la credința puternică și rugăciunile fierbinți ale părintelui paroh Cristian Bolea și ale creștinilor locului. De fapt, la Dimieni, biserica însăși este o minune a Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, pentru localnicii pe care a ales să-i ia sub aripa sa ocrotitoare. Întunecată de trecerea vremii, mica biserică a devenit dintr-o dată luminoasă. O lungă perioadă de timp a fost supusă unor ample lucrări de înfrumusețare. Prin grija, dragostea și osteneala părintelui paroh, lăcașul sfânt este acum îmbrăcat într-o pictură deosebit de frumoasă și luminoasă, care transpune formele și culorile în eternitatea vieții creștine. Transformată într-un mic colț de Rai care bucură privirea și sufletul, în urmă cu doi ani, aceasta a primit și binecuvântarea Divină. Un ales sobor de preoți, condus de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, alături de Părintele Cristian Burcea, Protopopul Protopopiatului Ilfov Nord, a sfințit atunci biserica, dăruindu-le credincioșilor un loc în care rugăciunea și iubirea se împletesc armonios și îi duc pe o singură cale, spre Dumnezeu cel bun și iubitor, tămăduitor și sfințitor.

Pentru toate acestea și multe alte daruri revărsate peste ei de-a lungul anilor, duminică, pe 27 octombrie, în ziua marelui praznic, împreună cu părintele lor spiritual, creștinii de la Dimieni au adus slavă și închinare Sf. Dimitrie, Ocrotitorul Bucureștilor, care este și ocrotitorul comunei Tunari. Ca de fiecare dată, părintele paroh Cristian Bolea și-a întâmpinat rugătorii ­într-o atmosferă minunată, presărată cu surprize și bucurii duhovnicești, la care au participat toți preoții din comuna Tunari și din localitățile învecinate. Ore bune, preoții au mângâiat sufletele credincioșilor cu glasurile lor puternice ca tunetul, dar calde ca o adiere de vânt, săvârșind o slujbă de înaltă frumusețe ce a deschis fereastra unei sărbători deosebite, în care puterea omului credincios, unit cu Dumnezeu, s-a arătat mai presus de toate.

„Mulțumesc Bunului Dumnezeu și Sfântului Dimitrie Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor și al bisericii noastre, pentru că ne-au învrednicit să ajungem să ne bucurăm și de această zi, deosebit de frumoasă. De ­altfel, s-a anunțat că este ultima duminică în care vremea mai este frumoasă și, iată, avem alături de noi în rugăciune peste o sută de credincioși. Este cel mai frumos și cel mai bogat hram din cei nouă ani de slujire a mea la această biserică. Asta înseamnă că Sfântul Dimitrie Basarabov ne iubește, ne ocrotește și ne arată acest lucru și la modul fizic. Soarele a răsărit foarte frumos și încălzește cu putere, îndemnându-i pe oameni să iasă din casă, să participe la predicile preoților. Avem mai mulți preoți care predică, pe părintele Ștefan Niță, de la Parohia Pașcani, din Moara Vlăsiei, pe părintele Șerban Ștefan, de la Parohia Ciofliceni, din Snagov, părintele Anghel Cristian, de la Parohia Balotești și pe părintele diacon de la Catedrala Patriarhală, Iulian Mareș, care a venit ca un prieten bun să ne fie alături, să ne pomenească din mulțimea de pomelnice pe care am avut-o. Toți acești preoți au venit să ne ajute, slujind alături de noi parastasul pentru ctitori și binefăcători, și să predice cuvinte de binecuvântare, de bucurie și de informare despre viața Sf. Cuvios Dimitrie Basarabov. Bineînțeles, ­l-am avut în mijlocul nostru și pe părintele Traian Ionescu Radu care are vârsta de 94 de ani și este pensionat, dar continuă să frecventeze biserica noastră permanent, cu multă dragoste. Slujește împreună cu mine și ne susține cu tot ceea ce poate. Este cel care a ridicat această biserică din temelie după Revoluția din ’89. Sfinția sa a mai slujit la parohia aceasta în anii 1970-1978. Din 1998 a venit din nou la această biserică, la care a fost paroh din 2008 până în 2011, când am preluat eu parohia. Fiind născut, crescut aici, iubește foarte mult satul și credincioșii. De aceea, după Revoluție, după reîntemeirea satului Dimieni, și-a dorit să refacă biserica pe vechea temelie. Părintele Traian m-a povățuit întotdeauna ca să fie atât de frumos ceea se vede astăzi aici. Biserica noastră este o biserică foarte mică și smerită, într-un cimitir. Dar noi ne-am străduit prin grija părintelui Traian care ­ne-a povățuit, să facem în fața bisericii o alee nou turnată, înfrumusețată cu brazi de o parte și de alta, 14 brazi, pe lângă bradul foarte mare care exista deja, în stânga bisericii, și pe care vrem să-l împodobim pentru copii, de Crăciunul acesta, pentru prima oară. Mai avem și o casă parohială cu o ­curte plină de flori care dă viață acestui cimitir.  Înainte, cimitirul nu avea nicio floare, nicio locuință permanentă a preotului, și totul era anost. Acum totul este mai plin de viață, pentru că preotul locuiește aici permanent, iar el și familia sa dau viață acestei așezări care era frecventată doar la parastase și la slujbele de duminică. Vreau să mulțumesc echipei dvs., reporterilor de la Jurnalul de Ilfov, domnului primar Alexandru Neacșu, domnului viceprimar Cristian Niculae, de prezența căruia ne-am bucurat și astăzi, și domnului administrator public Marian Ion pentru că țin foarte mult la mine și mă susțin în tot ceea ce fac pentru parohie și pentru oamenii locului. Mulțumesc soției mele, băiatului meu, colegilor preoți din comună și credincioșilor parohiei pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat! Vă încredințez pe toți că vă iubesc foarte mult, țin foarte mult la dvs., și mă bucur când călcați pragul acestei biserici pentru a adresa o scurtă rugăciune acestui sfânt, ocrotitor al întregii Românii, sărbătorit astăzi. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cu al Său har și a Sa iubire de oameni”, ne-a spus părintele paroh, Cristian Bolea.

Mica biserică deține și două plăci comemorative dedicate eroilor din cele două Războaie Mondiale

Părintele Cristian Bolea, cel care a făcut ca biserica de la Dimieni să renască, și-a făcut repede loc în sufletele localnicilor. Este un preot blând care poate spune multe celor ce au răbdare să asculte, despre credință, jertfă, iubire și discreție. Cuvintele sale sapă adânc în sufletele oamenilor. Și nu e de mirare. Este un slujitor devotat și harnic. „De la sfințirea de acum doi ani și până acum am mai făcut câte ceva în interiorul bisericii. În pridvorul bisericii am montat două plăci comemorative cu numele eroilor satului Dimieni din cele două Războaie Mondiale, care nu erau montate pe vremea aceea. Am împodobit pridvorul bisericii cu candele la eroi și la toate icoanele care sunt cinstite acolo – la icoanele hramurilor (n.r. – Parohia Dimieni mai este închinată și Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava), la icoana Maicii Domnului de tip vitraliu, adusă de la Ierusalim pentru noi și donată de o familie. Mai avem o Cruce a Răstignirii Mântuitorului, pe care am expus-o deja spre închinarea credincioșilor, lângă racla cu veșmântul Sfântului Dimitrie. Fiind o biserică mică, cu venituri puține, noi nu aveam un jilț arhieresc. Și nici acum nu avem un tron arhieresc care să fie simbolul liturgic al prezenței Episcopului, în cazul nostru, a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Dar am oprit o strană de lângă racla Sfântului Cuvios Dimitrie pe care am așezat tabloul votiv al Preafericitului Părinte Patriarh. Deși nu este un jilț în adevăratul sens al cuvântului, când intrăm în biserică înainte de a merge să ne îmbrăcăm în sfintele odăjdii pentru Liturghie, ne aplecăm să luăm binecuvântare de la Părintele Patriarh”, ne-a mai spus părintele Cristian Bolea.