În perioada de iarnă, cei care dețin depozite cu produse agricole, trebuie să manifeste o grijă deosebită în privințe atacurilor dăunătorilor specifici, prin controale repetate, prin care să se evite deteriorarea cerealelor sau leguminoaselor aflate în păstrare.
Vom enumera câțiva dintre cei mai periculoși dăunători care ar putea provoca pagube importante:
Molia cerealelor (Sitotroga cerealella) atacă boabele de grâu, orz, porumb, secară, ovăz, orez, sorg, fasole, năut, pe care le distruge aproape complet. Boabele au gust neplăcut și numai pot fi folosite în hrana omului și a animalelor. Iernează ca omidă în produsele unde temperatura nu scade sub 0 °C.
Molia făinii (Ephestia kuhniella) apare sub formă de fire mătăsoase, care o aglomerează în cocoloașe. Omizile trăiesc în depozitele de făină, brutării, fabrici de paste făinoase, mori, depozite de cereale. Omizile murdăresc făina cu excremente. Făina infestată trebuie cernută din două în două luni printr-o sită deasă.
Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella) atacă prunele, merele, caisele, perele, pâinea, sămânța de cânepă, trifoiul, lintea, mazărea, fasolea, plantele medicinale, miezul de nucă, alunele de pământ, etc., care sunt roase parțial sau total.
Gărgărița grâului (Sitophilus granarius) se găsește în magazii, silozuri, depozite, în podurile caselor, în camere cu alimente, brutării etc. Semințele sunt atacate la exterior de adulți, iar în interior sunt atacate de larve. Acestea consumă semințele de grâu, secară, orz, porumb, mai rar ovăzul, făina, pastele făinoase, tărâțele, grișul etc.
Gărgărița orezului (Sitophilus oryzae) este o specie polifagă, care consumă cu precădere făina, pastele făinoase, dar și semințele.
Gândacul negru al făinii (Tenebrio obscurus) – adulții și larvele acestuia consumă cerealele și derivatele lor, iar uneori rod chiar și lemnul.
Gărgărița mazării (Bruchus pisorum) este cel mai periculos dăunător al boabelor de mazăre, care odată atacate nu se mai pot consuma.
Gărgărița fasolei (Achanthoscelide obtetcus) atacă boabele de fasole, făcându-le necomestibile.
Acarianul făinii (Acarus siro) este polifag, atacă cerealele și legumele uscate.
Acarianul păros, (Glycyphagus destructor) spre deosebire de acarianul făinii, are corpul și capul acoperite cu peri lungi. Dăunătorul atacă îndeosebi orzul, orzoai-ca, ovăzul, semințele de plante furajere, legumele și fructele.
Dezinsecţia se face prin stropirea pardoselii, a pereţilor şi a elementelor de acoperiş cu insecticide specifice (Reldan, Actelic etc.). Stropirea se face cu atenţie, pentru a acoperi bine întreaga suprafaţă. Dezinsecţia se mai poate face prin gazare, acolo unde particularitatea magaziilor face din aceasta o metodă eficientă.
Pe lângă insectele dăunătoare, mari pagube în depozite produc și șobolanii și șoarecii. Combaterea rozătoarelor este o măsură foarte importantă deoarece rozătoarele, pe lângă pagubele propriu-zise şi foarte importante pe care le provoacă, sunt şi vectori de transport pentru numeroşi dăunători de depozit, care se prind în blana acestora. Deratizarea se face prin metode de combatere efectivă (momeli, capcane) dar şi prin metode de îndepărtare a rozătoarelor (aparate cu ultrasunete, închiderea galeriilor etc.).
