Pentru a stabili necesarul de îngrășăminte pentru anul în curs trebuie să se țină cont de planul de cultură propus și nivelul recoltelor dorite.
Cantitatea de îngrășăminte se stabilește luând în calcul un complex de factori, dintre care cei mai importanți sunt: soiul (hibridul) cultivat, tipul genetic de sol, planta premergătoare, umiditatea solului, caracteristicile climatice ale anului precedent, interacțiunea elementelor nutritive și, desigur, nivelul recoltei dorite.
La cele enumerate se mai adaugă tipul de îngrășământ folosit, interacțiunea îngrășământ – sol, epoca, metoda de încorporare și alți factori specifici zonei și plantei cultivate.
Stabilirea dozelor optime de îngrășăminte
Influența soiului (hibridului) este importantă, deoarece reacția acestora la fertilizare este diferită în funcție de capacitatea de producție specifică, de rezistența la boli și la cădere (frângere).
Tipul genetic de sol are un rol determinant în stabilirea dozelor și a tipului de îngrășământ folosit, de aceea este necesară o cartogramă agrochimică a solurilor, care trebuie refăcută din 4 în 4 ani. Pentru solurile din țara noastră, raportul azot: fosfor se stabilește orientativ la 1:0,7-0,8. Fertilizarea unilaterală numai cu azot sau numai cu fosfor nu va duce la o mărire a recoltei.
Planta premergătoare reprezintă unul din cele mai importante criterii pentru stabilirea dozelor de îngrășăminte:
după leguminoase, dozele de îngrășăminte cu azot se diminuează cu 30-40%;
după plantele recoltate devreme, solul lucrat se îmbogățește cu nitrați și, în consecință, dozele de îngrășăminte cu azot se diminuează;
după plantele prășitoare recoltate târziu (porumb, floarea soarelui etc.) cantitățile de îngrășăminte cu azot și fosfor vor fi mai mari.
Umiditatea solului influențează dozele de îngrășăminte care se aplică, în special la îngrășămintele cu azot. Pe solurile umede, respectiv în condiții de irigare, do-zele vor fi mai mari.
Caracteristicile climatice ale anului anterior influențează dozele pe care le stabilim. După anii secetoși, dozele vor fi mai mici, deoarece se resimte mai puternic efectul remanent al îngrășămintelor aplicate plantei premergătoare și valorificate doar parțial de către aceasta.
Interacțiunea dintre elemente, pusă în evidență de rezultatele cercetărilor efectuate în toate stațiunile de cercetare din țară, dovedesc că sporuri eficiente de re-colte se obțin numai dacă îngrășămintele cu azot, fosfor și potasiu sunt aplicate împreună.
Pe măsură ce recoltele sunt tot mai mari și se utilizează cantități tot mai mari de azot și de fosfor, necesitatea aplicării și a îngrășămintelor cu potasiu este tot mai evidentă, în funcție de conținutul solului în acest element.
Știut fiind prețul tot mai ridicat al îngrășămintelor, necesarul se stabilește la nivelul dozelor economice și nu al dozelor care asigură producții maxime.
În sprijinul acestei idei vin și argumentele de ordin ecologic.
