Sincer? Începea o zi fără niciun chef de palpitaţii profesionale. Iar subiectul “lac piscicol” nu-mi spunea mare lucru. Oricum, pescuitul mă deprimă. Iubesc peştii. Am avut acvariu la o vârstă, cred, nepotrivită. La maturitate.
În partea cealaltă a firii mele, puterea obraznică, sfidarea mă scot din minţi. Iau foc! Aşa a început o poveste la care veţi fi martori, câteva săptămâni bune. E cu “va urma”. Vă avertizez că are personaje slute, negre, pline de dispreţ. Lor li se opun, aproape ca-n filme, doi fraţi. Au şi nume de ecran : “Two Lakes Two Brothers”. Ei susţin ca e un Complex: pescuit, terasă, motel, agrement…Eu zic că e mai mult.
La tunuri!
Un tupeu ca al celor din titlu îşi merită pamfletul! Şi asta e pentru început, în acest prim episod.
Măi, persoanelor Yannis Jean Valvis şi Mioara Mantale, în subiectul lacurilor Tâncăbeşti aţi dat-o de şanţ! Pentru voi, am ales acest tip special de muniție a cuvintelor. Ştiu că vă pândeşte pericolul să vă-nchipuiţi ofensaţi. La imagine.
Şi, cum adică, maestre Valvis? Pozezi în om de afaceri, cu cheag, cu un chip mereu zâmbitor şi bonom. Să semeni matale distrugere? Să rupi dis-preţuitor un echilibru natural, numai aşa ca să-ţi hrăneşti orgoliul de “business man”? Matale, care adori natura? Şi mai ales, banii ce îi scoţi din ea?
Într-o ţărişoară care te-a primit cu speranţă, cu sinceritate? Ea ţi-a dat ocazia să te urci priceput în vârful averii. Plus notorietatea. Şi cocoţat acolo sus, să sfidezi munca şi banii altor semeni, întreprinzători autohtoni?
Apoi, o damă rafinată politic – şi ajunsă reprezentativă pentru ţară – Consul General, mon cher, în Franța, să-şi pitească bojdeuca meschină în stuful unei bălţi? La o margine de ogor?
Unul, vrea pământ. Alta, vrea nimicuri urâte
Yannis Jean şi Mioara sunt beneficiarii unor ilegalităţi, de-ţi stă mintea-n loc! Cine i-a ajutat să facă astea? Sau ce slugi perfide le vor numai răul? E cineva naiv să creadă că patronii lor sunt de bună credinţă? Pentru că, atunci când fac ce fac, pozează mironosit în fecioare imaculate. Cât le mai place aerul nevinovat!
Păi, lucrul care m-a trezit din cenuşiul zilei este aroganţa cu care aţi năvălit amândoi, tăvălug, în povestea de viaţă a fraţilor Parfene, din Tâncăbeşti. Oameni care până la voi, au cheltuit din truda şi bunacuviinţă faţă de rostul banilor, cam 2 milioane de euro. Ca investiții, în peste 15 ani. Ar fi pu-tut să-i toace liniştiţi până la bătrâneţe, cine ştie unde pe planetă. Ce au ajuns ei la Tâncăbeşti? Victime, ca în faţa unui beţiv la volan, zdrobit de trăscău.
El vrea bălăceală la un pas de casă. Ea – se cuvioșează, într-un colţ rustic
Antreprenorul, o fi voind să construiască ansambluri de vilişoare pe malul lacului. Ea, mai modistă şi fără prea multă imaginaţie, se mulţumeşte să toarne o chicinetă, un soi de magazie dreaptă, lângă un stufăriş, că am întrebat dacă acolo îşi ţin tractoriştii plugul şi cutia cu unelte ciobite, toamna. Coşmelia e înalţată exact pe locul unei foste case de pompe pentru irigaţii. Ele stropeau culturile patriei, în timpurile roşii, comuniste.
Amândoi sunt întreprinzători. Oameni de acţiune. Dar, ar avea ceva probleme cu “zona de protecţie” a lacului. Ce este aceasta? E un drum de acces, care înconjoară lacurile. Cerinţa obligatorie a Legii! A apelor, a bălţilor, a iazurilor, n-are importanţă, că asta nu-i priveşte pe ei. Aşa ceva nu se cade. Că, cine sunt ei şi cine sunteţi voi? Normal, au făcut ce-au făcut, matrapazlacuri banale de fiţe pe lângă nişte primari, care, după aceea, au stat puţin în carantină, la zdup. Tot pentru niște afaceri încurcate cu terenuri, cu oleacă de mită de câteva milioane de euro, aprobări false şi alte mă-runţişuri. Cu ocazia asta, câţiva functionari publici au dat şi ei cu subsemnatul la DNA, pe temeiuri asemănătoare.
Într-un sistem ca al nostru, care combate rău de tot corupţia, musiu Valvis şi madama Mantale şi-au facut rost de acte. Sunt apropitari! În toată regula. Da’ n-aveau ieşire la apă. Mai bine zis, în apă. Direct din casă. Păi ăsta e fason? Pe de altă parte, nu sunt de loc sigur că actele obţinute sunt legale. O să vedem asta într-un episod următor. Negreşit.
Vlad și Ovidiu Parfene, să meargă cu barca pe zona de protecţie!
Nu glumesc. Ce dacă lacurile Tâncăbeşti le-au fost date lor, în administrare de către statul român. Ce dacă ei sunt concesionarii pe zeci de ani ai întinderii de apă ? Ce dacă au un calendar competiţional, că de peste 10 ani organizează aici concursuri internaţionale? Ce importanţă are că zona asta, trebuie întreţinută cu o grămadă de investiţii şi silnicie a muncii? Ce îi pasă lui Yannis Jean Valvis că grecii lui, au ieşit campioni mondiali în 2010 în Anglia, antrenându-se pe Tâncă-beşti?
Fără replică, zona de protecţie a malului şi accesul liber, legal la apă se întrerup în dreptul proprietăţii Mioarei Mantale şi a lui Jean Valvis. Au acte! Şi sunt boieri. Până se va dovedi în instanţă că le-au obţinut necuvenit.
Deocamdată, îl căutăm pe Jean Valvis!
Nu vreţi „să vorbeşte” cu noi? Păi de ce? N-a aflat că îşi va dori mult, să-şi „repereze” imaginea tulburată de acest demers jurnalistic. L-am sunat de multe ori. N-a răspuns. Nici la cel cu 211… nici la mobil, cu 074… Promit să nu rămână lucrurile aşa.
De speriat la ce-i duce capul pe unii! Şi le ţine. E drept, nu totdeauna. Ca în cazul ăsta. În episodul de azi, v-am făcut cunoştinţă cu câteva dintre temele următoare, într-o formă mai degajată. Vor urma fapte din ce în ce mai concrete, în multe episoade. Va ploua cu termeni mai speciali, adecvaţi: planuri parcelare (rectificate din zbor), grăniţuiri, drepturi litigioase, intabulări (în serie şi peste rând), suprapuneri, procese pe rol, amănunte despre „sistemele” de cadastru, plângeri pe Carte Funciară şi câte or mai fi.
