Fără doar și poate, România se confruntă cu o gravă criză morală, dar și structurală, la nivelul celor trei puteri din stat. Asistăm la o profundă disoluție a valorilor societății românești, care se cufundă într-o cumplită anomie ce ne va arunca, în curând, într-o anarhie totală. Asistăm la un fel de „Harlem shake” bezmetic, un preludiu al prăbușirii totale a ființei poporului român.
Cei 50 de ani de comunism au pervertit iremediabil acea „minima moralia” existentă în orice ființă umană. Libertatea obținută după Revoluție, prost înțeleasă, a descătușat în sufletele românilor toate frustrările adunate până atunci. Au ieșit la iveală toate zoaiele din străfundurile unor conștiințe supuse acestui monstruos experiment care a fost comunismul și „socialismul multilateral dezvoltat”. Eliberați de chingile în care erau ținuți de statul totalitar, românii au crezut că orice le este permis, în numele „libertății”. Nimeni nu le-a explicat acest concept prin care libertatea individului are anumite limite determinate de legi ale societății. E de prisos să mai spun că de această stare de fapt au profitat o pletoră de indivizi, numiți impropriu politicieni, care au sesizat oportunitatea de a parveni, de a se cocoța în vârful puterii numai și numai pentru a-și burduși buzunarele cu bani publici. În aceste condiții, România nu a fost condusă prin legi sănătoase care să pună bazele unui stat cu adevărat de „drept”, ci de acte normative „cu dedicație”, favorabile unei clientele politice alcătuită din profitori. Toată această „debandadă”, intenționat orchestrată, ne-a adus, după 27 de ani, în criza de care aminteam mai sus.
Aderarea la UE a mai frânat propensiunea protipendadei politice către jaful organizat. A apărut lupta anticorupție, DNA, și a fost declanșată, la presiunile Europei, o acțiune gen „Mani pulite”, care ne aduce aminte de Italia anilor `90. Îngenuncheată, pentru o vreme, tagma jefuitorilor (cum spunea Tudor Vladimirescu) s-a regrupat și a pornit o luptă aprigă împotriva instituțiilor care încearcă să aducă România pe făgașul cel drept. Se poate ca acestea ar fi avut și derpaje, dar, în esență, bisturiul anticorupție a tăiat acolo unde trebuia.
Astăzi, România se află pe muche de cuțit. Hidra politicienilor hulpavi și veroși, aflată la putere, a reînviat. Ea sapă cu asiduitate la temeliile statului de drept, ale bunăstării economiei (împărțind pomeni în stânga și-n dreapta), ale unității europene și cochetează din ce în ce mai vădit cu „Marele Prieten” de la Răsărit. Lumea întreagă se află și ea pe un butoi de pulbere. Sunt semnele unui viitor sumbru, pentru noi toți.
P.S. Câteva știri m-au marcat în ultima săptămână. Știrea prin care am aflat că senatorul Șerban Nicolae a introdus o serie de amendamente stupefiante la legea grațierii, motivând că corupții (sic) se chinuie, săracii, în pușcării, câte trei într-un pat, cea în care am aflat de faptul că, la Iași, copiii bolnavi de leucemie nu mai au medicamente, știrea prin care mulți copii din România se duc la culcare nemâncați și cea privitoare la jaful din pădurile virgine ale Munților Făgăraș. M-a cutremurat, mai ales, inițiativa senatorului PSD. Pentru el, prioritatea numărul 1 era salvarea corupților din închisori! Nu rezolvarea situației acelor copii care, nu-i așa, sunt viitorul acestei țări! No comment!
Articol apărut în ediția print Jurnalul de Ilfov, nr.342
