@ Teatrul ca rugăciune și memorie
Vineri, 13 iunie 2025. Începând cu ora 19:00, la Centrul Cultural ”Ion Manu” din inima orașului Otopeni, timpul s-a oprit. Pe scenă, lumina a fost ținută de mâini care păreau să vină din trecut, prin gratii. Gratii care, deși reci și grele, n-au putut opri dorul de adevăr și rugăciune. În întunericul unei epoci care a vrut să stingă rugăciunea, aceste mâini au aprins-o din nou, în tăcerea noastră.
Articol publicat în Jurnalul de ILfov Nr. 759, ediția print
Într-o sală plină de emoție, publicul a fost martorul unui eveniment care a depășit granițele artei. ”Candele nestinse – Mărturii din închisorile comuniste”, un spectacol al Companiei Teatrale Zona, realizat în parteneriat cu Protoieria Ilfov Nord, a fost o adevărată slujbă a memoriei și a conștiinței. Un altar ridicat nu cu icoane, ci cu amintiri neșterse, aduse din întunericul închisorilor politice direct în lumina scenei. Conceput și regizat de Ivona Boitan, cu scenografia semnată de Ileana Zirra, spectacolul i-a avut în distribuție pe îndrăgiții actori Ana Calciu, Tomi Cristin, Bogdan Iacob și Valentin Paraschivu. Actori dedicați, care au ales să nu ”joace”, ci să ”mărturisească”, nu în numele personajelor fictive, ci al unor oameni reali, care au îndurat ororile sistemului comunist în cele mai crunte temnițe ale României: Aiud, Gherla, Pitești, Jilava, Râmnicu Sărat. Decorul a fost auster, gratii și lumânări, dar cu atât mai puternic în mesaj. Mâinile încleștate pe lumânări au devenit simbolul unei rezistențe care nu a ars niciodată de tot. Sufletul românesc, prins între ziduri și tortură, și-a păstrat flacăra, chiar și în cele mai negre momente.
Flăcări de credință, umbre de conștiință
Titlul spectacolului nu este metaforic. ”Candelele” reprezintă viețile celor care, în întunericul celulelor, au devenit făclii de credință, curaj și demnitate. Mărturiile aduse pe scenă nu sunt povestiri dramatizate, ci fragmente autentice de viață ale unor oameni care au plătit cu sânge și tăcere pentru libertatea de a fi creștini, români și demni. Publicul prezent la eveniment a fost martorul unui fenomen rar. Timpul a devenit vertical, legând generațiile printr-o suferință purificatoare. Nu s-au auzit aplauze zgomotoase, ci suspine tăcute. Nu s-au făcut selfie-uri, ci cruci discrete. A fost o seară în care teatrul a tămăduit. În perioada dictaturii comuniste, între 1947 și 1989, mii de români au fost arestați, torturați și uciși pentru simplul fapt că au refuzat să abdice de la valori precum credința, libertatea și adevărul. Închisorile politice au devenit adevărate lagăre ale sufletului, dar și locuri de jertfă. Acolo s-au născut sfinți ai temnițelor, poeți ai suferinței, filozofi ai speranței. Din aceste mărturii s-a născut și spectacolul ”Candele nestinse”, o punte între trecutul traumatic și o prezență tot mai uitucă. Pentru că uitarea e cel mai periculos prădător al adevărului. Pentru că istoria noastră nu este numai despre biruințe, ci și despre suferințe. Fiecare dintre noi poartă, conștient sau nu, urmele acestor ”candele”, fie printr-un bunic, un profesor, o icoană cu colțuri roase, fie prin tăcerea din ochii unei generații care a trăit cu frică. ””Candele nestinse” este o promisiune. Că atâta timp cât vom continua să vorbim despre cei care au suferit, atâta timp cât îi vom asculta, jertfa lor nu va fi în zadar. Este o misiune a culturii de a nu uita, de a transmite mai departe credința, curajul și demnitatea celor care au ars în tăcere, dar nu s-au stins”, a spus Părintele Cristian Burcea, Protoiereul Protoieriei Ilfov Nord.
